Obiective
Ştiri 
7 motive pentru care e greu să fii imigrant în România
Laura Ștefănuț
19 January 2016
România este o țară care a trimis milioane de emigranți către vestul Europei si America de Nord, dar a fost semnificativ mai puțin o țară de destinație. În prezent, are în jur de 60 000 de imigranți – din afara UE*.
Cercetătorii în domeniul științelor sociale avertizează că România e o țară cu îmbătrânire demografică rapidă, care ar putea avea numeroase beneficii din integrarea imigranților. Însă, cu toate avertismentele și cercetările, statul a făcut pași prea puțin relevanți în acest sens.
Recent, a circulat o știre despre doi refugiați care au ajuns din greșeală în România și au început să plângă când au descoperit unde sunt.
Din păcate, cercetările din domeniu arată că, într-adevăr, România nu este o cea mai bună destinație. Am folosit cele mai recente studii și mărturii pentru a realiza lista cu șapte motive pentru care ți-ar fi dificil ca imigrant în România.
1. Imigrantul este la mâna angajatorului român, ceea ce a generat uneori situații de sclavie modernă
Dacă un angajator încetează contractul de muncă al unui imigrant, acesta devine ilegal în 60 de zile. O șansă este să își găsească un nou angajator în termen de doar două luni. Mai există posibilitatea să devină tolerat în România, dacă viața îi este amenințată în țara de origine, dar așa nu ar avea drept să lucreze full-time.
Odată intrat în ilegalitate, nu mai are soluții de revenire și este deportat.
Abuzuri din partea angajatorilor sunt des întâlnite în cazul bonelor filipineze, cărora li s-a desfăcut contractul fără să știe și apoi au fost muncite pe bani infimi sau fără plată – precum în cazul acestui politician și om de afaceri care a ținut patru sclavi.
Când sunt găsiți de autorități, imigranții ilegali sunt expulzați. Până acum, nu a fost semnalat nici un caz de sancționare a angajatorului care i-a adus în starea de ilegalitate.
Puteți citi despre asta și în studiul Între discriminare, abuz și exploatare. Accesul imigranților la drepturi civile.
2. Pentru străinii din Orientul Mijlociu e aproape imposibil să își deschidă cont la bancă
Mai multe persoane, ONG-uri și studii au semnalat faptul că imigranților care provin din țări ale Orientului Mijlociu (precum Yemen, Siria, Liban) li se refuză, fără explicații, deschiderea unor conturi bancare la majoritatea băncilor.
Asociaţia Conect a cerut băncilor să motiveze decizia lor, însă au primit răspunsuri vagi sau au fost ignorați, la fel ca străinii care au încercat să înțeleagă de ce sunt discriminați.
Mai mult, creditele sunt extrem de greu de accesat de către străini – iar cele pentru locuințe, imposibil, potrivit unui raport recent.
3. Femei care poartă hijab au fost agresate în public
Nour Ibrahim, de la Consiliul Național pentru Refugiați, a semnalizat în luna iulie (2015) patru cazuri de femei agresate fizic și verbal în București, fiindcă purtau hijab. Nimeni nu a intervenit.
4. Există riscul ca studiile să nu fie echivalate sau să nu aibă voie să profeseze în anumite domenii, deși au urmat specializări în România
După cum am prezentat anterior (aici și aici), străinii nu au voie să profeseze ca medici, chiar dacă își fac studiile în România.
O altă situație problematică este când diplomele nu sunt recunoscute din diverse motive, cum ar fi lipsa acordurilor între statul român și unele țări de origine.
Pentru cei care au rămas fără documentele de studii (cum e situația multor refugiați care și-au riscat viețile în fuga din țările de origine) evaluarea competențelor este posibiliă în România doar pentru 103 profesii, potrivit policy brief-ului România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranţilor din România.
Accesul străinilor la educație în condiții de egalitate cu cetățenii români este garantat de Legea Educației Naționale nr. 1/2011, dar practica arată că e vorba doar de o egalitate formală.
5. Imigranților le este mai greu să-și găsească locuințe. Cazurile sociale riscă să ajungă în stradă
Refugiaților din România li se asigură temporar cazare în centrele teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Ceilalți străini, veniți pentru muncă, studii, reîntregirea familiei etc. locuiesc în general cu chirie. O situație semnalată de aceștia într-un studiu recent a fost că le este greu să găsească proprietari dispuși să încheie contracte pentru chirie, iar unii au declarat că le-a fost refuzată închirierea pe baza distincțiilor fizice (în special persoane din Orientul Mijlociu și Africa).
Accesul străinilor la locuințe sociale este, în practică, imposibil, potrivit raportului România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranţilor din România.
6. Imigranții riscă să fie umiliți în sistemul de învățământ
În ceea ce privește studiile preuniversitare, “exemplul educației este foarte bun pentru lipsa de viziune la nivel de politici. Teoretic, imigranții și copiii lor au dreptul la educație. Practic, toate programele pentru integrarea copiilor sunt realizate de organizații non-guvernamentale, cu fonduri private sau europene. Lucrurile funcționează doar în măsura în care se găsesc profesori inimoși care să își asume să lucreze cu copiii respectivi” (Ovidiu Voicu, politolog). Potrivit datelor din Barometrul Integrării Imigranților, sunt aproximativ 400 de copii străini școlarizați, din cei 5000 aflați în evidența Inspectoratului General pentru Imigrări.
În ceea ce privește studenții străini, din cercetarea Între discriminare, abuz și exploatare. Accesul imigraților la drepturi civile, reies mai multe situații nedrepte pentru aceștia, de la cele minore, cum ar fi faptul că nu au drept de reducere la transportul în comun în cadrul unor universități, la altele consistente, cum ar fi că la unele secții cu predare în limbi străine li se vorbește în română (practic, deși plătesc pentru cursuri în limbi străine, sunt ignorați pur și simplu).
Desigur, există Universități unde aceste lucruri nu se întâmplă, însă sistemul ar trebui să funcționeze bine peste tot mai ales în condițiile în care majoritatea plătește pentru educația primită în România.
7. Jumătate dintre români spun că nu vor imigranți în localitatea lor
Atât mesajele unor decidenți politici, cât și o parte a opiniei publice din România, arată o atitudine de respingere față de refugiați. Potrivit unui sondaj IRES din august 2015, doar 43% dintre respondenți spun că sunt de acord ca în localitatea lor să se mute imigranți.
*respectiv Spațiul Economic European și Elveția
Sursa: http://imigranti.ro/
Pagina de facebook a proiectului.
Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului.
Cercetătorii în domeniul științelor sociale avertizează că România e o țară cu îmbătrânire demografică rapidă, care ar putea avea numeroase beneficii din integrarea imigranților. Însă, cu toate avertismentele și cercetările, statul a făcut pași prea puțin relevanți în acest sens.
Recent, a circulat o știre despre doi refugiați care au ajuns din greșeală în România și au început să plângă când au descoperit unde sunt.
Din păcate, cercetările din domeniu arată că, într-adevăr, România nu este o cea mai bună destinație. Am folosit cele mai recente studii și mărturii pentru a realiza lista cu șapte motive pentru care ți-ar fi dificil ca imigrant în România.
1. Imigrantul este la mâna angajatorului român, ceea ce a generat uneori situații de sclavie modernă
Dacă un angajator încetează contractul de muncă al unui imigrant, acesta devine ilegal în 60 de zile. O șansă este să își găsească un nou angajator în termen de doar două luni. Mai există posibilitatea să devină tolerat în România, dacă viața îi este amenințată în țara de origine, dar așa nu ar avea drept să lucreze full-time.
Odată intrat în ilegalitate, nu mai are soluții de revenire și este deportat.
Abuzuri din partea angajatorilor sunt des întâlnite în cazul bonelor filipineze, cărora li s-a desfăcut contractul fără să știe și apoi au fost muncite pe bani infimi sau fără plată – precum în cazul acestui politician și om de afaceri care a ținut patru sclavi.
Când sunt găsiți de autorități, imigranții ilegali sunt expulzați. Până acum, nu a fost semnalat nici un caz de sancționare a angajatorului care i-a adus în starea de ilegalitate.
Puteți citi despre asta și în studiul Între discriminare, abuz și exploatare. Accesul imigranților la drepturi civile.
2. Pentru străinii din Orientul Mijlociu e aproape imposibil să își deschidă cont la bancă
Mai multe persoane, ONG-uri și studii au semnalat faptul că imigranților care provin din țări ale Orientului Mijlociu (precum Yemen, Siria, Liban) li se refuză, fără explicații, deschiderea unor conturi bancare la majoritatea băncilor.
Asociaţia Conect a cerut băncilor să motiveze decizia lor, însă au primit răspunsuri vagi sau au fost ignorați, la fel ca străinii care au încercat să înțeleagă de ce sunt discriminați.
Mai mult, creditele sunt extrem de greu de accesat de către străini – iar cele pentru locuințe, imposibil, potrivit unui raport recent.
3. Femei care poartă hijab au fost agresate în public
Nour Ibrahim, de la Consiliul Național pentru Refugiați, a semnalizat în luna iulie (2015) patru cazuri de femei agresate fizic și verbal în București, fiindcă purtau hijab. Nimeni nu a intervenit.
4. Există riscul ca studiile să nu fie echivalate sau să nu aibă voie să profeseze în anumite domenii, deși au urmat specializări în România
După cum am prezentat anterior (aici și aici), străinii nu au voie să profeseze ca medici, chiar dacă își fac studiile în România.
O altă situație problematică este când diplomele nu sunt recunoscute din diverse motive, cum ar fi lipsa acordurilor între statul român și unele țări de origine.
Pentru cei care au rămas fără documentele de studii (cum e situația multor refugiați care și-au riscat viețile în fuga din țările de origine) evaluarea competențelor este posibiliă în România doar pentru 103 profesii, potrivit policy brief-ului România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranţilor din România.
Accesul străinilor la educație în condiții de egalitate cu cetățenii români este garantat de Legea Educației Naționale nr. 1/2011, dar practica arată că e vorba doar de o egalitate formală.
5. Imigranților le este mai greu să-și găsească locuințe. Cazurile sociale riscă să ajungă în stradă
Refugiaților din România li se asigură temporar cazare în centrele teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Ceilalți străini, veniți pentru muncă, studii, reîntregirea familiei etc. locuiesc în general cu chirie. O situație semnalată de aceștia într-un studiu recent a fost că le este greu să găsească proprietari dispuși să încheie contracte pentru chirie, iar unii au declarat că le-a fost refuzată închirierea pe baza distincțiilor fizice (în special persoane din Orientul Mijlociu și Africa).
Accesul străinilor la locuințe sociale este, în practică, imposibil, potrivit raportului România și politicile în domeniul imigrației. Recomandări privind protecția drepturilor civile ale imigranţilor din România.
6. Imigranții riscă să fie umiliți în sistemul de învățământ
În ceea ce privește studiile preuniversitare, “exemplul educației este foarte bun pentru lipsa de viziune la nivel de politici. Teoretic, imigranții și copiii lor au dreptul la educație. Practic, toate programele pentru integrarea copiilor sunt realizate de organizații non-guvernamentale, cu fonduri private sau europene. Lucrurile funcționează doar în măsura în care se găsesc profesori inimoși care să își asume să lucreze cu copiii respectivi” (Ovidiu Voicu, politolog). Potrivit datelor din Barometrul Integrării Imigranților, sunt aproximativ 400 de copii străini școlarizați, din cei 5000 aflați în evidența Inspectoratului General pentru Imigrări.
În ceea ce privește studenții străini, din cercetarea Între discriminare, abuz și exploatare. Accesul imigraților la drepturi civile, reies mai multe situații nedrepte pentru aceștia, de la cele minore, cum ar fi faptul că nu au drept de reducere la transportul în comun în cadrul unor universități, la altele consistente, cum ar fi că la unele secții cu predare în limbi străine li se vorbește în română (practic, deși plătesc pentru cursuri în limbi străine, sunt ignorați pur și simplu).
Desigur, există Universități unde aceste lucruri nu se întâmplă, însă sistemul ar trebui să funcționeze bine peste tot mai ales în condițiile în care majoritatea plătește pentru educația primită în România.
7. Jumătate dintre români spun că nu vor imigranți în localitatea lor
Atât mesajele unor decidenți politici, cât și o parte a opiniei publice din România, arată o atitudine de respingere față de refugiați. Potrivit unui sondaj IRES din august 2015, doar 43% dintre respondenți spun că sunt de acord ca în localitatea lor să se mute imigranți.
*respectiv Spațiul Economic European și Elveția
Sursa: http://imigranti.ro/
Pagina de facebook a proiectului.
Conţinutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor website-ului.
Înapoi