Conform raportului Migrant Integration Policy Index III (MIPEX III) România a înregistrat un scor de 29 din 100 de puncte la accesul la cetățenie, comparativ cu reunificarea familială unde a avut un scor de 65 sau mobilitatea pe piaţa muncii – cu 68 de puncte. Şi dacă imaginea ţării per ansamblu nu e suficientă pentru a fi edificatoare, atunci în clasamentul celor 31 de ţări, cu siguranţă este. România ocupă abia locul 24 în privinţa accesului imigranţilor la cetăţenie, cu doar 29 puncte, înscriindu-se în categoria întrucâtva nefavorabil (21 – 40 de puncte).

Media Uniunii Europene este de 44 puncte, nici favorabil, nici nefavorabil (41-59), 14 ţări întrunind scorul peste medie. Grecia este primul stat care depăşeşte linia mediei UE, cu 57 de puncte, un scor mult mai mare faţă de cât avusese în MIPEX II (18). ’’Legislaţia nouă cu privire la cetăţenie a îmbunătăţit în mod semnificativ condiţiile pentru integrare în Grecia (+39) şi Luxemburg (+32), dar le-a subminat uşor în Marea Britanie (-16) şi Slovacia(-12)’’, se arată în MIPEX III.

Pe ultimele trei locuri s-au clasificat Letonia cu 15 puncte, Estonia cu 16 puncte şi Lituania cu 20 puncte, încadrându-se în nefavorabil (1 - 20). În schimb, pe primele trei locuri se înscriu Portugalia cu 82 de puncte, Suedia cu 79 şi Canada cu 74. Doar prima a atins punctajul 80 -100 - adică favorabil, celelalte, deşi în top se încadrează în 60 – 79 - întrucâtva favorabil.

Dubla cetăţenie şi jus soli devin norme pentru ţările de imigraţie, dar asta se întâmplă în situaţia cu favorabilitate medie. Un copil născut în România din părinți imigranți nu devine cetățean român, deoarce aici nu se aplică jus soli – dreptul pământean. Unui copil care are cel puțin unul dintre părinți cetățean român i se acordă cetățenia română indiferent de țara în care s-a născut, cu excepția situației în care legile țării respective nu permit dubla cetățenie, conform jus sanguinis – dreptul strămoșesc. ’’României însă îi lipsesc anumite principii fundamentale care încep să devină o normă în toată Europa, de exemplu, dubla cetăţenie, jus soli, dreptul de vot şi accesul egal la educaţie.” În acest context, sporirea numărului de condiţii şi a numărului de ani de rezidenţă sunt privite ca obstacole în calea integrării și constituie indicatori ai unei integrări dificile.

În ceea ce-i priveşte pe imigranţii din Europa, raportul arată că pentru a putea aplica pentru obţinerea cetăţeniei, aceştia aşteaptă în medie 7 ani, din cauza cerinţelor legate de rezidenţa pe termen lung.

Sursa: Migrant Integration Policy Index III - www.mipex.eu