Obiective
Ştiri 
Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015
Alexandra Mănăilă - Reporter
26 June 2015
Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015, realizat în cadrul proiectului ”Centru de Cercetare şi Documentare în Domeniul Integrării Imigranților” a fost lansat de Asociația Română pentru Promovarea Sănătății, în parteneriat cu Fundația pentru o Societate Deschisă pe 10 iunie 2015, în București. Este cea de-a treia ediție, iar rezultatele nu i-au surprins pe cei șase membri ai echipei de cercetători, schimbările față de anii anteriori nefiind semnificative.
Potrivit Barometrului Integrării Imigranților, ediția 2015, indicatorii cu scorurile cele mai slabe au fost educația și planificarea strategică (ambele cu 3.25, pe o scală de la 1 la 10). Aceste punctaje sunt o dovadă a lipsei unei viziuni incluzive pe termen lung, în care migrația are un rol important în dezvoltarea societății și nu reprezintă un factor de risc asupra căruia trebuie exercitat un control cât mai riguros.
“Am observat în timp că a scăzut ponderea persoanelor care vin pentru muncă. Cei mai mulți vin acum pentru studii, din cauza faptului că în România e mai greu să-și găsească de muncă. În plus, noi avem cote la intrare pentru munca legală și sunt ținute scăzute de către guvern. Din păcate, nu am văzut o schimbare importantă în ceea ce privește strategiile și planificarea strategică, viziunea României cu privire la integrare. În continuare, viziunea noastră rămâne axată pe controlul frontierelor și chestiuni de securitate, desi întreaga Europă discută foarte serios despre incluziune și politici de integrare a oamenilor care vin”, a declarat Ovidiu Voicu, cercetător în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă.
Cât despre teama altor state europene de abuzuri din partea imigranților asupra sistemelor de protecție socială, despre care s-a discutat destul de mult în ultima vreme în presa internațională, România nu are motive de îngrijorare. “Deși în statele bunăstarii discursul antiimigrație are ca argument abuzul asupra sistemelor de protecție socială și împovărarea excesivă a acestora, pentru România argumentul nu este valabil. Analiza dimensiunii bunăstare din actuala ediție a Barometrului arată că foarte puțini imigranți din țara noastră solicită prestații sociale, adică ajutoare de la instituțiile statului. De asemenea, sunt puțini cei care au beneficiat de servicii pentru angajare din partea Agențiilor locale de ocupare a forței de muncă. Prin urmare, numărul străinilor asistați prin sistemul de protecție socială este nesemnificativ raportat la numărul total de beneficiari, situându-se sub 1%. Colegii noștri de la organizațiile neguvernamentale care lucrează în domeniul migrației suplinesc și chiar înlocuiesc, cu finanțare europeană, serviciile și prestațiile care ar trebui acordate imigranților de către statul român. Munca lor pune pe primul plan nevoile imigranților, dar nu contribuie la responsabilizarea structurilor statului. De altfel, fără participarea imigranților și organizațiilor neguvernamentale care lucrează cu străini, practicile instituționale deficitare legate de integrare nu ar fi apărut în acest raport”, a declarat Luciana Lăzărescu, cercetătoarea ARPS implicată în cele trei ediții ale BII.
Câți imigranți avem de fapt și care este profilul lor?
Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, în România sunt în jur de 58.000 de cetățeni din state non-europene și în jur de 40.000 din state europene. Conform legislației române, cetățenii europeni au aproape aceleași drepturi ca și românii. Numai că o parte dintre instituțiile publice din România confundă cetățenii din Uniune cu cetățenii statelor terțe în termeni de statut și drepturi, motiv pentru care datele furnizate de aceste instituții, inclusiv de Institutul Național de Statistică, nu fac diferențe între cele două categorii de străini și au utilitate practică limitată, a precizat Rodica Novac.
În opinia lui Eleodor Pîrvu, Șeful Serviciului Integrare, asistență, coordonare centre din cadrul Directiei Azil și Integrare IGI “este foarte greu pentru autoritățile locale să cunoască acest număr”.
Reprezentantul IGI a ținut să precizeze că străinii care vin în România sunt diferiți, drept pentru care diferă și nevoile lor de integrare. “Cei mai problematici și în nevoie de integrare în societatea românească sunt solicitanții de azil, care pleacă din țările de origine urmare a unor conflicte, persecuții din partea unui agent statal sau nonstatal și ajung sub o formă oarecare în România. Aceste persoane vin în România și de obicei nu posedă acte de identitate, nu au niciun bun material adus cu ei. Avem însă persoane cu o formă de protecție recunoscută în România care au reușit în viață și sunt total integrate. Un alt profil al migrantului în România sunt străinii cu ședere legală, care vin aici pentru studii, muncă. În aceste cazuri vorbim de nevoi mai mici de integrare în societatea românească față de prima categorie”, a spus Eleodor Pîrvu. Conform reprezentantului IGI, în cursul anului trecut au fost puțin peste 1.500 de solicitanți de azil, majoritatea dintre ei au obținut o formă de protecție. “Avem o rată de recunoaștere de peste 60%, aceștia automat au rămas în România și au fost înscriși în programele noastre de integrare, dar nu toți au solicitat acest lucru. Este benevol. Nu putem obliga străinii să vină și să facă parte din procesul de integrare. Noi încercăm să-i atragem”, a declarat acesta.
Legat de deficitul de servicii adaptate profilului și nevoilor imigranților, în opinia Rodicăi Novac, reprezentanta Asociației pentru Dezvoltarea organizației SAHROM, “chiar dacă ne lăudăm cu faptul că suntem o țară primitoare, că populația este tolerantă, în realitate migranții nu primesc niciun fel de informație. Nu există pe siteul Ministerului Sănătății, Educației, Ministerului Muncii informații disponibile într-o limbă de circulație internațională”.
Planificarea strategică și educația, cele mai slabe scoruri
Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 reliefează punctele slabe ale politicilor publice și practicilor instituționale în domeniul imigrației, arătând că cele mai slabe scoruri au fost înregistrate de dimensiunile planificare strategică și educație, domenii care ar trebui să constituie coloana vertebrală a integrării imigranților. Recomandările formulate vizează îmbunătățirea situației dimensiunilor deficitare. “O cerere generală ar fi un accent mai mare pe integrare, spre incluziune, și nu atât de mult pe control și securitate. Avem o perioadă foarte lungă de 8 ani de ședere continuă pe teritoriul României pentru obținerea cetățeniei și dacă ești la studii se consideră doar jumătate de an fiecare an pe care-l petreci în România. O cerere concretă e să se recunoască perioada de studii ca ședere completă pentru că avem situații absurde în care avem absolvenți de studii în România, în limba română, sunt certificați să profeseze în România și nu pot pentru că nu îndeplinesc acele condiții de ședere pentru a primi rezidență permanentă și permis de muncă”, a mai afirmat Voicu. “Dacă s-ar pune în aplicare planul Junker care vorbește de repartiție proporțională către țările membre a imigranților, am începe să avem probleme, pentru că nu avem mecanisme funcționale de integrare în societate și atunci nu poți să-i ții permanent într-o situație de control pe cei care vin, fiindcă nu este eficient”, este de părere Ovidiu Voicu.
În ceea ce privește educația, în cadrul evenimentului de lansare a Barometrului s-au prezentat date privind numărul copiilor care se află în sistemul educațional public din România, respectiv 400 de copii străini. “Dar sunt 5.500 de copii străini în România, între 1 - 17 ani, fără cetățenie română. Mai există o categorie numeroasă, dar care nu există în statistică de copii cu cetățenie mixtă. De exemplu, cei care au venit în România din Siria și nu vorbesc limba română, nu sunt integrați în niciun fel de programe de pregătire în limba română. Marea majoritate a celor care vin din Siria nu au acte doveditoare cu privire la educația din țara de origine, pentru că în Siria nu mai există instituții publice capabile să furnizeze astfel de date. Avem 400 de copii străini în școala publică și până la 5.500 unde sunt? Pot să fie 10.000 de copii cu cetățenie mixtă, proveniți din aceste țări și care nu sunt incluși în programe de limba română. În sistemul public nu există niciun fel de programe care să se adreseze copiilor români și străini deopotrivă care nu sunt vorbitori de limba română și care ar trebui integrați în sistemul românesc”, a spus Rodica Novac. În opinia sa, Ministerul Educației refuză categoric de 10 ani să se implice în orice fel de programe care au legătură cu integrarea copiilor străini în România. “Așa cum am făcut programe pentru diabetici, pentru cardiaci, avem nevoie de programe pentru copiii străini și pentru copiii români care nu vorbesc limba română”, a conchis reprezentanta ADO SAHROM.
România rămâne țară de tranzit
Un alt aspect subliniat de Barometru este cel al drepturilor politice ale imigranților în România, care pot fi obținute doar prin dobândirea cetățeniei române. Pentru obținerea cetățeniei române, un imigrant trebuie să locuiască legal în România timp de 8 ani sau 5 ani, dacă este căsătorit cu un cetățean român. În toată această perioadă, imigranții nu au dreptul de a participa la viața politică: nu au dreptul de a vota și de a fi aleși, nu pot înființa partide, și nu pot lua parte la procesul de luare a deciziilor care afectează orașul, regiunea în care trăiesc. Acesta este unul dintre motivele pentru care și MIPEX plasează România în rândul țărilor cu un climat nefavorabil din punct de vedere al participării politice a imigranților.
Punctele slabe ale României, așa cum reies din Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 țin de incapacitatea instituțiilor de a rezolva educația, planificarea strategică și integrarea politică, iar punctele tari de toleranța și acceptanța românilor cu privire la străini. În opinia lui Ovidiu Voicu “România este țară de tranzit în continuare, pentru că suntem afectați de criza economică și ca să rămână aici străinii ar trebui să-și găsească de lucru și nu se întâmplă pentru că politicile economice actuale, chiar dacă au început să se îmbunătățească, nu sunt suficient de puternice ca să stimuleze o apariție masivă a locurilor de muncă pe care să le ia imigranții. Mai apare și problema că nu există ca în alte țări europene acea pătură a locurilor de muncă necăutate de români, se găsesc cetățeni români care să ocupe chiar și locurile de muncă prost plătite. Asta nu lasă spațiu pentru imigranți”.
Pentru rezultatele pe celelalte dimensiuni puteți consulta integral Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 la adresa http://www.cdcdi.ro/serviciu/lansarea-barometrului-integrarii-imigrantilor-editia-2015 .
Potrivit Barometrului Integrării Imigranților, ediția 2015, indicatorii cu scorurile cele mai slabe au fost educația și planificarea strategică (ambele cu 3.25, pe o scală de la 1 la 10). Aceste punctaje sunt o dovadă a lipsei unei viziuni incluzive pe termen lung, în care migrația are un rol important în dezvoltarea societății și nu reprezintă un factor de risc asupra căruia trebuie exercitat un control cât mai riguros.
“Am observat în timp că a scăzut ponderea persoanelor care vin pentru muncă. Cei mai mulți vin acum pentru studii, din cauza faptului că în România e mai greu să-și găsească de muncă. În plus, noi avem cote la intrare pentru munca legală și sunt ținute scăzute de către guvern. Din păcate, nu am văzut o schimbare importantă în ceea ce privește strategiile și planificarea strategică, viziunea României cu privire la integrare. În continuare, viziunea noastră rămâne axată pe controlul frontierelor și chestiuni de securitate, desi întreaga Europă discută foarte serios despre incluziune și politici de integrare a oamenilor care vin”, a declarat Ovidiu Voicu, cercetător în cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă.
Cât despre teama altor state europene de abuzuri din partea imigranților asupra sistemelor de protecție socială, despre care s-a discutat destul de mult în ultima vreme în presa internațională, România nu are motive de îngrijorare. “Deși în statele bunăstarii discursul antiimigrație are ca argument abuzul asupra sistemelor de protecție socială și împovărarea excesivă a acestora, pentru România argumentul nu este valabil. Analiza dimensiunii bunăstare din actuala ediție a Barometrului arată că foarte puțini imigranți din țara noastră solicită prestații sociale, adică ajutoare de la instituțiile statului. De asemenea, sunt puțini cei care au beneficiat de servicii pentru angajare din partea Agențiilor locale de ocupare a forței de muncă. Prin urmare, numărul străinilor asistați prin sistemul de protecție socială este nesemnificativ raportat la numărul total de beneficiari, situându-se sub 1%. Colegii noștri de la organizațiile neguvernamentale care lucrează în domeniul migrației suplinesc și chiar înlocuiesc, cu finanțare europeană, serviciile și prestațiile care ar trebui acordate imigranților de către statul român. Munca lor pune pe primul plan nevoile imigranților, dar nu contribuie la responsabilizarea structurilor statului. De altfel, fără participarea imigranților și organizațiilor neguvernamentale care lucrează cu străini, practicile instituționale deficitare legate de integrare nu ar fi apărut în acest raport”, a declarat Luciana Lăzărescu, cercetătoarea ARPS implicată în cele trei ediții ale BII.
Câți imigranți avem de fapt și care este profilul lor?
Potrivit Inspectoratului General pentru Imigrări, în România sunt în jur de 58.000 de cetățeni din state non-europene și în jur de 40.000 din state europene. Conform legislației române, cetățenii europeni au aproape aceleași drepturi ca și românii. Numai că o parte dintre instituțiile publice din România confundă cetățenii din Uniune cu cetățenii statelor terțe în termeni de statut și drepturi, motiv pentru care datele furnizate de aceste instituții, inclusiv de Institutul Național de Statistică, nu fac diferențe între cele două categorii de străini și au utilitate practică limitată, a precizat Rodica Novac.
În opinia lui Eleodor Pîrvu, Șeful Serviciului Integrare, asistență, coordonare centre din cadrul Directiei Azil și Integrare IGI “este foarte greu pentru autoritățile locale să cunoască acest număr”.
Reprezentantul IGI a ținut să precizeze că străinii care vin în România sunt diferiți, drept pentru care diferă și nevoile lor de integrare. “Cei mai problematici și în nevoie de integrare în societatea românească sunt solicitanții de azil, care pleacă din țările de origine urmare a unor conflicte, persecuții din partea unui agent statal sau nonstatal și ajung sub o formă oarecare în România. Aceste persoane vin în România și de obicei nu posedă acte de identitate, nu au niciun bun material adus cu ei. Avem însă persoane cu o formă de protecție recunoscută în România care au reușit în viață și sunt total integrate. Un alt profil al migrantului în România sunt străinii cu ședere legală, care vin aici pentru studii, muncă. În aceste cazuri vorbim de nevoi mai mici de integrare în societatea românească față de prima categorie”, a spus Eleodor Pîrvu. Conform reprezentantului IGI, în cursul anului trecut au fost puțin peste 1.500 de solicitanți de azil, majoritatea dintre ei au obținut o formă de protecție. “Avem o rată de recunoaștere de peste 60%, aceștia automat au rămas în România și au fost înscriși în programele noastre de integrare, dar nu toți au solicitat acest lucru. Este benevol. Nu putem obliga străinii să vină și să facă parte din procesul de integrare. Noi încercăm să-i atragem”, a declarat acesta.
Legat de deficitul de servicii adaptate profilului și nevoilor imigranților, în opinia Rodicăi Novac, reprezentanta Asociației pentru Dezvoltarea organizației SAHROM, “chiar dacă ne lăudăm cu faptul că suntem o țară primitoare, că populația este tolerantă, în realitate migranții nu primesc niciun fel de informație. Nu există pe siteul Ministerului Sănătății, Educației, Ministerului Muncii informații disponibile într-o limbă de circulație internațională”.
Planificarea strategică și educația, cele mai slabe scoruri
Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 reliefează punctele slabe ale politicilor publice și practicilor instituționale în domeniul imigrației, arătând că cele mai slabe scoruri au fost înregistrate de dimensiunile planificare strategică și educație, domenii care ar trebui să constituie coloana vertebrală a integrării imigranților. Recomandările formulate vizează îmbunătățirea situației dimensiunilor deficitare. “O cerere generală ar fi un accent mai mare pe integrare, spre incluziune, și nu atât de mult pe control și securitate. Avem o perioadă foarte lungă de 8 ani de ședere continuă pe teritoriul României pentru obținerea cetățeniei și dacă ești la studii se consideră doar jumătate de an fiecare an pe care-l petreci în România. O cerere concretă e să se recunoască perioada de studii ca ședere completă pentru că avem situații absurde în care avem absolvenți de studii în România, în limba română, sunt certificați să profeseze în România și nu pot pentru că nu îndeplinesc acele condiții de ședere pentru a primi rezidență permanentă și permis de muncă”, a mai afirmat Voicu. “Dacă s-ar pune în aplicare planul Junker care vorbește de repartiție proporțională către țările membre a imigranților, am începe să avem probleme, pentru că nu avem mecanisme funcționale de integrare în societate și atunci nu poți să-i ții permanent într-o situație de control pe cei care vin, fiindcă nu este eficient”, este de părere Ovidiu Voicu.
În ceea ce privește educația, în cadrul evenimentului de lansare a Barometrului s-au prezentat date privind numărul copiilor care se află în sistemul educațional public din România, respectiv 400 de copii străini. “Dar sunt 5.500 de copii străini în România, între 1 - 17 ani, fără cetățenie română. Mai există o categorie numeroasă, dar care nu există în statistică de copii cu cetățenie mixtă. De exemplu, cei care au venit în România din Siria și nu vorbesc limba română, nu sunt integrați în niciun fel de programe de pregătire în limba română. Marea majoritate a celor care vin din Siria nu au acte doveditoare cu privire la educația din țara de origine, pentru că în Siria nu mai există instituții publice capabile să furnizeze astfel de date. Avem 400 de copii străini în școala publică și până la 5.500 unde sunt? Pot să fie 10.000 de copii cu cetățenie mixtă, proveniți din aceste țări și care nu sunt incluși în programe de limba română. În sistemul public nu există niciun fel de programe care să se adreseze copiilor români și străini deopotrivă care nu sunt vorbitori de limba română și care ar trebui integrați în sistemul românesc”, a spus Rodica Novac. În opinia sa, Ministerul Educației refuză categoric de 10 ani să se implice în orice fel de programe care au legătură cu integrarea copiilor străini în România. “Așa cum am făcut programe pentru diabetici, pentru cardiaci, avem nevoie de programe pentru copiii străini și pentru copiii români care nu vorbesc limba română”, a conchis reprezentanta ADO SAHROM.
România rămâne țară de tranzit
Un alt aspect subliniat de Barometru este cel al drepturilor politice ale imigranților în România, care pot fi obținute doar prin dobândirea cetățeniei române. Pentru obținerea cetățeniei române, un imigrant trebuie să locuiască legal în România timp de 8 ani sau 5 ani, dacă este căsătorit cu un cetățean român. În toată această perioadă, imigranții nu au dreptul de a participa la viața politică: nu au dreptul de a vota și de a fi aleși, nu pot înființa partide, și nu pot lua parte la procesul de luare a deciziilor care afectează orașul, regiunea în care trăiesc. Acesta este unul dintre motivele pentru care și MIPEX plasează România în rândul țărilor cu un climat nefavorabil din punct de vedere al participării politice a imigranților.
Punctele slabe ale României, așa cum reies din Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 țin de incapacitatea instituțiilor de a rezolva educația, planificarea strategică și integrarea politică, iar punctele tari de toleranța și acceptanța românilor cu privire la străini. În opinia lui Ovidiu Voicu “România este țară de tranzit în continuare, pentru că suntem afectați de criza economică și ca să rămână aici străinii ar trebui să-și găsească de lucru și nu se întâmplă pentru că politicile economice actuale, chiar dacă au început să se îmbunătățească, nu sunt suficient de puternice ca să stimuleze o apariție masivă a locurilor de muncă pe care să le ia imigranții. Mai apare și problema că nu există ca în alte țări europene acea pătură a locurilor de muncă necăutate de români, se găsesc cetățeni români care să ocupe chiar și locurile de muncă prost plătite. Asta nu lasă spațiu pentru imigranți”.
Pentru rezultatele pe celelalte dimensiuni puteți consulta integral Barometrul Integrării Imigranților, ediția 2015 la adresa http://www.cdcdi.ro/serviciu/lansarea-barometrului-integrarii-imigrantilor-editia-2015 .
Înapoi