Pentru a clarifica eventualele nelămuriri cu privire la statutul special al persoanelor cu protecție internațională, oferim, mai jos, răspunsurile la cele mai frecvente întrebări care ne-au fost adresate și o sinteză a principalelor asemănări și deosebiri dintre persoanele cu o formă de protecție și celelalte categorii de străini, din punctul de vedere al regimului juridic aplicabil.
Care sunt categoriile de străini cu ședere legală în România?
Dețin ședere legală pe teritoriul României cetățenii din state terțe și apatrizii:
- titulari ai unui drept de ședere temporară – acesta se acordă pe o perioadă determinată pentru anumite scopuri, precum: reîntregirea familiei, studii, muncă, activități comerciale, activități profesionale ș.a.
- titulari ai dreptului de ședere pe termen lung – acesta se acordă pe o perioadă nedeterminată persoanelor care îndeplinesc anumite condiții prevăzute de lege.
- beneficiari ai unei forme de protecție internațională – refugiați și persoane cu protecție subsidiară. Statutul de refugiat și protecția subsidiară se acordă de statul român pe o perioadă nedeterminată.
Ce este forma de protecție internațională?
Persoanele aflate în afara statului lor de origine (statul de cetățenie sau, în cazul apatrizilor, statul unde își au reședința permanentă), care din cauza unor temeri bine întemeiate de persecuție sau din alte cauze ce generează un risc serios la adresa vieții sau integrității lor fizice și psihice, nu mai pot sau nu mai doresc să beneficieze de protecția statului lor, pot solicita protecția statului pe teritoriul căruia se află.
O persoană care cere protecția statului gazdă se numește solicitant de azil. Decizia acordării protecției internaționale o va lua statul gazdă, prin autoritățile competente (în România, Inspectoratul General pentru Imigrări, prin Direcția Azil și Integrare).
Cele două forme de protecție internațională pe care le poate acorda statul român sunt:
1. Statutul de refugiat – dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților (1951) și în legislația europeană. În conformitate cu prevederile acestora, statutul de refugiat i se recunoaște persoanei care nu mai poate beneficia de protecția statului său din cauza unei temeri bine întemeiate de persecuție pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un grup social.
Atunci când se depune cererea de azil, autoritățile competente vor verifica, în primul rând, dacă sunt îndeplinite aceste condiții.
2. Protecția subsidiară – formă de protecție acordată de statul român, în conformitate cu prevederile legislației europene aplicabile, persoanei care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statului de refugiat, dar nici nu mai poate beneficia de protecția statului său din cauza unui risc serios la adresa vieții sau integrității sale fizice și psihice, potrivit art. 26 din Legea nr. 122/2006 (de exemplu, dacă persoana riscă, în cazul returnării, executarea pedepsei cu moartea sau amenințarea vieții sau integrității, ca urmare a violența generalizate într-o situație de conflict armat).
Cine poate primi o formă de protecție internațională?
Statul român va acorda formă de protecție (statut de refugiat sau protecție subsidiară) persoanelor care provin din state terțe (state din afara Uniunii Europene/Spațiului Economic European și Confederației Elvețiene) ce nu sunt considerate sigure, conform art. 96 și 97 din Legea nr.122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât, în conformitate cu prevederile europene în vigoare, statele din UE/SEE/CE trebuie să întrunească condiția respectării principiilor democratice și ale statului de drept, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ele nu sunt țări de origine ale celor care solicită azil, ci țări de destinație pentru aceștia.
Care este regimul juridic aplicabil persoanelor care primesc o formă de protecție în România (refugiați și persoane cu protecție subsidiară)?
Nu există diferențe de regim juridic între persoanele cărora li s-a recunoscut statutul de refugiat și cele care au primit protecție subsidiară.
Atât refugiații, cât și persoanele cu protecție subsidiară beneficiază, în general, de aceleași drepturi ca cetățenii români, cu excepția: drepturilor politice (dreptul la vot și de a candida la alegeri), dreptului de a exercita anumite profesii reglementate (ex. contabil, avocat etc.), de a fi angajați în funcții publice (în armată, poliție etc).
Persoanele cu protecție internațională nu pot contacta autoritățile statelor de origine (ambasade, oficii consulare ș.a.), deoarece acest lucru i-ar putea pune în pericol. Ei se află integral sub protecția statului român.
Care sunt principalele asemănări și deosebiri în privința drepturilor de care beneficiază persoanele cu o formă de protecție și celelalte categorii de străini cu ședere legală în România?
Dreptul la locuințe Străinii din state terțe și apatrizii cu ședere legală în România (din toate categoriile: cu ședere temporară, cu o formă de protecție și cu ședere pe termen lung) nu au acces la credite bancare, deci le este greu să-și procure locuințe de pe piața privată. În privința locuințelor sociale, autoritățile publice locale au impus condiția cetățeniei române prin hotărâri ale consiliului local, deși persoanele cu protecție internațională au, conform legislației azilului, dreptul la locuințe sociale.
Dreptul la sănătate Străinii din state terțe și apatrizii (din toate categoriile: cu ședere temporară, cu o formă de protecție și cu ședere pe termen lung) au dreptul la asigurări sociale de sănătate și servicii medicale în aceleași condiții cu cetățenii români.
Dreptul la asistență socială Străinii din state terțe și apatrizii (din toate categoriile: cu ședere temporară, cu o formă de protecție și cu ședere pe termen lung) au dreptul la servicii și prestații de asistență socială în aceleași condiții ca cetățenii români, conform legilor care reglementează acest domeniu.
Dreptul la asigurări de șomaj, pensii și alte drepturi de asigurări sociale Străinii din state terțe și apatrizii (din toate categoriile: cu ședere temporară, cu o formă de protecție și cu ședere pe termen lung) au dreptul la asigurări de șomaj, pensii și alte asigurări sociale în celeași condiții ca cetățenii români, în conformitate cu legislația specifică care reglementează domeniile respective.
Dreptul la educație
Minorii străini, indiferent de categoria din care fac parte, au acces la învățământul obligatoriu, în aceleași condiții ca și cetățenii români.
Pentru titularii unui drept de ședere temporară, accesul la învătământul liceal și profesional, începând cu clasa a XI-a, precum și accesul la învătământul universitar (studii de licență, master, doctorat) se face cu plata unei taxe de școlarizare în valută.
Pentru persoanele cu o formă de protecție și titularii dreptului de ședere pe termen lung accesul la educație (indiferent de formă și nivel) se face în aceleași condiții ca pentru cetățenii români.
Dreptul la muncă
În principiu, străinii încadrați în muncă, indiferent de categoria din care fac parte, beneficiază de aceleași condiții de muncă, prevăzute de legislația în vigoare pentru cetățenii români (li se aplică prevederile Codului Muncii).
Titularii unui drept de ședere temporară au drept de muncă în următoarele condiții:
 membrii de familie ai cetățenilor UE/SEE/CE - au drept de muncă în aceleași condiții ca cetățenii români;
 studenții - au drept de muncă cu o fractiune de normă de maxim 4 h/zi;
 lucrătorii migranți și membrii de familie ai cetățenilor din state terțe - au drept de muncă numai cu aviz de angajare. Avizul de angajare se obține de către angajator.
Persoanele cu o formă de protecție și titularii dreptului de ședere pe termen lung au drept de muncă în aceleași condiții ca cetățenii români.

Referințe:
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare
OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.