Obiective
Ştiri 
Centrul European de Politici a publicat o actualizare a documentelor europene cu impact în sfera migrației
Carmen Munteanu - Coordonator Comunicare
26 June 2014
Programul European pentru Integrare şi Migraţie (EPIM), prin Centrul European de Politici (EPC) a lansat în luna iunie "EPC Policy Update for the European Programme for Integration and Migration". Raportul sintetizează principalele documente apărute în perioada 1 aprilie – 31 mai 2014 – rapoarte, studii și legislație europeană - cu impact în sfera migrației și integrării.
Din perspectiva migrației legale, în domeniul juridic este importantă adoptarea Directivei privind transferurile intra-corporatiste și a noului Regulament Frontex. Alte două documente ale Comisiei – Raportul pe Migrație și Azil și Raportul de evaluare a impactului Cărții albastre sunt de asemenea de interes pentru migrația legală.
Directiva privind transferurile intra-corporatiste (2014/66/EU) își propune să contribuie la creșterea economică a UE prin stabilirea cadrului pentru admiterea a până la 20.000 de cetățeni ai unor state terțe, transferați între unități economice aparținând aceleiași companii. Directiva prevede pentru acești angajați transferați condiții egale cu cele ale lucrătorilor detașați din UE. De asemenea, pentru angajații transferați în cadrul aceleiași companii se stipulează tratamentul egal cu cetățenii țării respective în ceea ce privește anumite drepturi de protecție și securitate socială, cum ar fi: libertatea de asociere și de afiliere, recunoașterea diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale, accesul la bunuri și servicii.
Dreptul la mobilitate al lucrătorilor transferați a fost un aspect disputat în cadrul negocierilor. Parlamentul European ar fi dorit să introducă mobilitatea pe termen scurt (90 de zile în orice perioadă de 180 zile) fără alte garanții, pe când Consiliul a introdus mai multe măsuri de protecție pe care statele membre le pot include în legislația națională (notificare, documente necesare, posibilitatea de a obiecta la mobilitatea persoanelor transferate intra-corporatist). Parlamentul European a fost îngrijorat de faptul că acest lucru ar putea duce la reexaminarea cazurilor de către al doilea stat membru, iar aceste dispoziții vor rămâne în textul final al Directivei. Acest lucru indică, conform unuia dintre autori, o lipsă de încredere între statele membre.
Raportul privind implementarea Directivei Cărții Albastre conține statistici legate de numărul aplicațiilor admise, principalele țări de origine ale solicitanților și reîntregirea familiei pentru posesorii Cărților Albastre. În 2012 au fost emise 664 Cărți Albastre pentru lucrători provenind în marea majoritate din India, China și Rusia. În aceeași perioadă 1107 membri de familie ai lucrătorilor înalt calificați au fost admiși pe teritoriul statelor membre care au eliberat Cărțile Albastre. Principalele țări de destinație au fost Germania (2584), Spania (461) și Luxemburg (183).
În opinia Comisiei Europene, directiva a stabilit standarde minime și a lăsat marje largi de manevră pentru statele membre. În consecință, sistemele naționale pentru atragerea migranților înalt calificați se află în competiție. Există în continuare un nivel scăzut de coerență în transpunerea Directivei Cărții Albastre la nivelul statelor membre, precum și dificultăți în cazul în care posesorii Cărților Albastre doresc să se deplaseze în interiorul Uniunii.
Raportul Comisiei privind Imigrația și Azilul include de asemenea statistici despre componența populației UE: la începutul lui 2013, populația Uniunii era de 503 milioane, dintre care 20,4 milioane erau cetățeni ai unor state terțe. În 2012 statele membre au emis 2,1 milioane permise de primă rezidență - cele mai multe pentru motive familiale, activități remunerate și studii - cetățenilor provenind în special din SUA, Ucraina, China și India. În 2013 au fost înregistrare 434.160 cereri de azil, în creștere semnificativă față de 2012, datorită conflictului din Siria. Principalele țări de origine au fost Siria, Rusia, Afganistan, Serbia, Pakistan și Kosovo. Cu toată creșterea numărului de cereri de azil, problema migranților care mor la granițele externe ale Uniunii Europene rămâne presantă din perspectiva drepturilor omului. În acest scop, colaborarea între statele membre pentru găsirea unor canale legale de admitere pe teritoriul UE a acestor migranți și integrarea lor pe piața muncii ar trebui să fie prioritară.
Criza din Siria este departe de un sfârșit previzibil. Siria continuă să producă migranți în nevoie de asistență umanitară, dar principalele țări care suportă povara refugiaților sirieni sunt cele din vecinătate: Liban, cu 1.059.000, raportat la o populație de 4 milioane, Turcia (740.000) și Iordania (590.000). În ciuda situației disperate, 14 țări membre au refuzat să relocheze refugiați sirieni, Germania, care s-a oferit să primească 10.000 de refugiați din Siria, prin relocare sau prin procedură de azil standard fiind principala excepție. O dată în plus s-a dovedit că retorica funcționează foarte bine la nivelul statelor membre, dar când este vorba de fapte, interesele individuale primează în raport cu orice cauză umanitară.
Integrarea migranţilor. Migration Policy Institute a publicat în mai raportul "Supporting Immigrant Integration in Europe? Developing the Governance for Diaspora Engagement", care evidențiază beneficiile pe care le au țările de origine în urma integrării imigranților în societățile gazdă și modul în care actorii sociali ai statelor de origine se implică în integrarea imigranților, prin mobilizarea diasporelor. Raportul oferă în premieră harta actorilor instituționali din țările de origine implicați în integrarea imigranților în țările de destinație. Din perspectiva guvernării și cooperării internaționale, sunt greu de identificat actorii din țările de origine cu contribuții cheie în integrarea imigranților, iar ariile comune de cooperare – cum ar fi sporirea măsurilor de protecție și securitate socială pentru lucrătorii migranți prin acorduri bilaterale și programele de suport pentru migranți înaintea plecării din țara de origine și imediat după sosirea în țara de destinație - sunt în același timp insuficient exploatate din perspectiva beneficiilor pe care ar putea să le aducă atât pentru țările producătoare de imigranți, cât și pentru cele de destinație.
Surse:
http://www.epim.info
http://www.migrationpolicy.org
Din perspectiva migrației legale, în domeniul juridic este importantă adoptarea Directivei privind transferurile intra-corporatiste și a noului Regulament Frontex. Alte două documente ale Comisiei – Raportul pe Migrație și Azil și Raportul de evaluare a impactului Cărții albastre sunt de asemenea de interes pentru migrația legală.
Directiva privind transferurile intra-corporatiste (2014/66/EU) își propune să contribuie la creșterea economică a UE prin stabilirea cadrului pentru admiterea a până la 20.000 de cetățeni ai unor state terțe, transferați între unități economice aparținând aceleiași companii. Directiva prevede pentru acești angajați transferați condiții egale cu cele ale lucrătorilor detașați din UE. De asemenea, pentru angajații transferați în cadrul aceleiași companii se stipulează tratamentul egal cu cetățenii țării respective în ceea ce privește anumite drepturi de protecție și securitate socială, cum ar fi: libertatea de asociere și de afiliere, recunoașterea diplomelor, certificatelor și calificărilor profesionale, accesul la bunuri și servicii.
Dreptul la mobilitate al lucrătorilor transferați a fost un aspect disputat în cadrul negocierilor. Parlamentul European ar fi dorit să introducă mobilitatea pe termen scurt (90 de zile în orice perioadă de 180 zile) fără alte garanții, pe când Consiliul a introdus mai multe măsuri de protecție pe care statele membre le pot include în legislația națională (notificare, documente necesare, posibilitatea de a obiecta la mobilitatea persoanelor transferate intra-corporatist). Parlamentul European a fost îngrijorat de faptul că acest lucru ar putea duce la reexaminarea cazurilor de către al doilea stat membru, iar aceste dispoziții vor rămâne în textul final al Directivei. Acest lucru indică, conform unuia dintre autori, o lipsă de încredere între statele membre.
Raportul privind implementarea Directivei Cărții Albastre conține statistici legate de numărul aplicațiilor admise, principalele țări de origine ale solicitanților și reîntregirea familiei pentru posesorii Cărților Albastre. În 2012 au fost emise 664 Cărți Albastre pentru lucrători provenind în marea majoritate din India, China și Rusia. În aceeași perioadă 1107 membri de familie ai lucrătorilor înalt calificați au fost admiși pe teritoriul statelor membre care au eliberat Cărțile Albastre. Principalele țări de destinație au fost Germania (2584), Spania (461) și Luxemburg (183).
În opinia Comisiei Europene, directiva a stabilit standarde minime și a lăsat marje largi de manevră pentru statele membre. În consecință, sistemele naționale pentru atragerea migranților înalt calificați se află în competiție. Există în continuare un nivel scăzut de coerență în transpunerea Directivei Cărții Albastre la nivelul statelor membre, precum și dificultăți în cazul în care posesorii Cărților Albastre doresc să se deplaseze în interiorul Uniunii.
Raportul Comisiei privind Imigrația și Azilul include de asemenea statistici despre componența populației UE: la începutul lui 2013, populația Uniunii era de 503 milioane, dintre care 20,4 milioane erau cetățeni ai unor state terțe. În 2012 statele membre au emis 2,1 milioane permise de primă rezidență - cele mai multe pentru motive familiale, activități remunerate și studii - cetățenilor provenind în special din SUA, Ucraina, China și India. În 2013 au fost înregistrare 434.160 cereri de azil, în creștere semnificativă față de 2012, datorită conflictului din Siria. Principalele țări de origine au fost Siria, Rusia, Afganistan, Serbia, Pakistan și Kosovo. Cu toată creșterea numărului de cereri de azil, problema migranților care mor la granițele externe ale Uniunii Europene rămâne presantă din perspectiva drepturilor omului. În acest scop, colaborarea între statele membre pentru găsirea unor canale legale de admitere pe teritoriul UE a acestor migranți și integrarea lor pe piața muncii ar trebui să fie prioritară.
Criza din Siria este departe de un sfârșit previzibil. Siria continuă să producă migranți în nevoie de asistență umanitară, dar principalele țări care suportă povara refugiaților sirieni sunt cele din vecinătate: Liban, cu 1.059.000, raportat la o populație de 4 milioane, Turcia (740.000) și Iordania (590.000). În ciuda situației disperate, 14 țări membre au refuzat să relocheze refugiați sirieni, Germania, care s-a oferit să primească 10.000 de refugiați din Siria, prin relocare sau prin procedură de azil standard fiind principala excepție. O dată în plus s-a dovedit că retorica funcționează foarte bine la nivelul statelor membre, dar când este vorba de fapte, interesele individuale primează în raport cu orice cauză umanitară.
Integrarea migranţilor. Migration Policy Institute a publicat în mai raportul "Supporting Immigrant Integration in Europe? Developing the Governance for Diaspora Engagement", care evidențiază beneficiile pe care le au țările de origine în urma integrării imigranților în societățile gazdă și modul în care actorii sociali ai statelor de origine se implică în integrarea imigranților, prin mobilizarea diasporelor. Raportul oferă în premieră harta actorilor instituționali din țările de origine implicați în integrarea imigranților în țările de destinație. Din perspectiva guvernării și cooperării internaționale, sunt greu de identificat actorii din țările de origine cu contribuții cheie în integrarea imigranților, iar ariile comune de cooperare – cum ar fi sporirea măsurilor de protecție și securitate socială pentru lucrătorii migranți prin acorduri bilaterale și programele de suport pentru migranți înaintea plecării din țara de origine și imediat după sosirea în țara de destinație - sunt în același timp insuficient exploatate din perspectiva beneficiilor pe care ar putea să le aducă atât pentru țările producătoare de imigranți, cât și pentru cele de destinație.
Surse:
http://www.epim.info
http://www.migrationpolicy.org
Înapoi