Obiective
Ştiri 
Cercetarea şi politica: o relaţie cu probleme?
Carmen Munteanu - Coordonator Comunicare
3 March 2014
În aparență, relația dintre cercetare și politică este strânsă. Politicienii promovează în discursurile lor nevoia de fundamentare științifică a politicilor, iar multe dintre instituțiile publice la nivel central comandă și finanțează studii și cercetări cu menirea declarată de a optimiza decizia politică asupra subiectelor în discuție. În realitate însă, cercetarea influențează politicile într-o măsură mult mai mică decât ar fi de așteptat. Există un interes crescut pentru cercetarea din domeniul migrației în Europa și la nivelul Uniunii Europene, dar nu întotdeauna acesta se reflectă în politicile adoptate. Sunt rare cazurile de ajustare sau schimbare a politicilor ca urmare a recomandărilor din rapoartele de cercetare.
Andrew Geddes, profesor de Politică la Universitatea din Sheffield, îşi pune mai multe întrebări legate de relația dintre cercetare și politică într-un articol publicat pe blogul Migration Policy Centre (MPC). Care sunt relațiile dintre cercetători și factorii de decizie politică la nivelul UE? Cum colectează factorii de decizie și cum procesează informațiile? Ce se întâmplă până la urmă cu informația? Este folosită pentru a produce schimbare?
Potrivit lui Andrew Geddes, la nivelul UE este încurajat dialogul dintre producătorii de cunoștințe în domeniul migrației (cercetători) și utilizatorii acestor cunoștințe (în special instituțiile UE și statele membre). Deasemenea, rolul experților pe lângă oficialii UE este esențial pentru sintetizarea și înțelegerea multitudinii de informații rezultate în urma cercetărilor. Numai că forma și limbajul (prea teoretice) sub care sunt prezentate rezultatele cercetărilor și conținutul, de multe ori critic la adresa politicilor existente, sunt greu de acceptat de către factorii de decizie. Prin urmare, cunoștințele rezultate din cercetare nu sunt neapărat folosite de politicieni pentru fundamentarea politicilor, ci ca sursă de legitimitate și modalitate de argumentare (sau substanțiere) a unor preferințe și decizii politice deja luate, dar nepopulare. Abordarea simplă a relației dintre cercetare și politica nu este suficientă. Cercetarea poate influența politica, dar nu este pur și simplu bază pentru elaborarea de politici.
Sursa: Migration Policy Center
Andrew Geddes, profesor de Politică la Universitatea din Sheffield, îşi pune mai multe întrebări legate de relația dintre cercetare și politică într-un articol publicat pe blogul Migration Policy Centre (MPC). Care sunt relațiile dintre cercetători și factorii de decizie politică la nivelul UE? Cum colectează factorii de decizie și cum procesează informațiile? Ce se întâmplă până la urmă cu informația? Este folosită pentru a produce schimbare?
Potrivit lui Andrew Geddes, la nivelul UE este încurajat dialogul dintre producătorii de cunoștințe în domeniul migrației (cercetători) și utilizatorii acestor cunoștințe (în special instituțiile UE și statele membre). Deasemenea, rolul experților pe lângă oficialii UE este esențial pentru sintetizarea și înțelegerea multitudinii de informații rezultate în urma cercetărilor. Numai că forma și limbajul (prea teoretice) sub care sunt prezentate rezultatele cercetărilor și conținutul, de multe ori critic la adresa politicilor existente, sunt greu de acceptat de către factorii de decizie. Prin urmare, cunoștințele rezultate din cercetare nu sunt neapărat folosite de politicieni pentru fundamentarea politicilor, ci ca sursă de legitimitate și modalitate de argumentare (sau substanțiere) a unor preferințe și decizii politice deja luate, dar nepopulare. Abordarea simplă a relației dintre cercetare și politica nu este suficientă. Cercetarea poate influența politica, dar nu este pur și simplu bază pentru elaborarea de politici.
Sursa: Migration Policy Center
Înapoi