Obiective
Ştiri 
Cum sunt integrați refugiații în Germania
Luciana Lăzărescu
22 September 2017
În 2015 Germania primea în jur de 900.000 de migranți. În ciuda numărului foarte mare, cancelarul Angela Merkel a refuzat să închidă granițele, declarând că situația poate fi gestionată. Miza acesteia, corect estimată, a fost acordul cu Turcia, care a redus numărul de imigranți sosiți în Germania la 200.000 în 2016 și la numai 80.000 anul acesta. În plus, refugiații sunt motivați să se integreze cât mai repede și să rămână.
Traseul lor în noua țară începe în centrele de primire, improvizate de multe ori în hosteluri, școli sau alte clădiri dezafectate. Condițiile nu sunt ușoare pentru refugiați. Uneori 2 – 3 familii împart același spațiu de locuit și această situație poate dura peste 3 luni. Oamenii își delimitează spațiul cu cearceafuri, pentru a crea o iluzie de intimitate. Bărbații singuri, minorii neînsoțiți și refugiații vulnerabili sunt cazați separat. Multe dintre aceste spații sunt administrate de ONGuri.
În general, cam în 3 luni, cei cu perspective de a rămâne ar trebui să se mute în locuințe oferite de comunitate, cu baie și bucătărie proprii. Dar construirea acestor case de către municipalitate ia mult timp, așa că locuirea provizorie în centrele de primire se poate prelungi. Durează 4 – 5 ani până când o familie se mută într-un apartament închiriat de pe piața privată. Este esențial ca aceste familii să nu se izoleze și să nu ajungă să-și crească copiii în spatele ușilor închise. Așa că eforturile merg spre continuarea educației și găsirea unui loc de muncă.
Copiii sunt în general înscriși în programe de educație în primele 3 săptămâni de la sosire. Programele școlare sunt împărțite în funcție de cunoștințele elevilor, pe niveluri. Sunt grupe pentru cei care nu știu să scrie și să citească, sunt grupe pentru cei cu nivel de cunoștințe mediu și grupe pentru avansați, care urmăresc să-i pregătească pe copii pentru intrarea în școlile normale germane. Munca profesorilor în aceste școli nu implică doar limba germană și materiile de predare, ci și multă pregătire pe valorile culturale germane. Tratamentul egal al femeii cu bărbatul în societatea germană este un aspect esențial în trainingul cultural al adolescenților nou veniți.
Găsirea unui loc de muncă este mai dificilă decât educația. Numai cei cărora li se acordă azil pot să se angajeze. Imediat după depunerea cererii de azil, cei cu șanse de a rămâne (cum sunt de exemplu sirienii) sunt obligați să participe la un curs de integrare, care cuprinde 600 de ore de limbă germană și 100 de ore de cultură civică. La absolvire, refugiații primesc un certificat de competențe lingvistice. Mulți refugiați au un nivel de educație scăzut și progresele lor sunt lente.
Cei mai mulți solicitanți de azil sosiți în Germania în ultimii 3 ani au cel puțin școala profesională. Conform Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați, peste 20% dintre sirienii care au cerut azil în Germania în 2016 aveau studii universitare. Procentul era de 30% în cazul solicitanților de azil din Iran, în acceași perioadă de referință. Estimările Institutului German pentru Cercetare Economică (DIW Berlin) aratau că în 2 ani de la sosirea în Germania rata ocupării era de aprox. 80% pentru refugiații cu vârste între 18 – 64 ani, cu studii medii, iar pentru cei cu studii superioare era peste 80%.
Imaginea integrării este însă departe de a fi perfectă. Procedura de azil este extrem de greoaie, durează foarte mult, uneori ani întregi în instanță. Rețelele de școli, cazare și avocați încearcă să promoveze experiențele pozitive. Au fost implicați foarte mulți voluntari în diverse proiecte, de la cazare la educație și timp liber.
În opinia ONGurilor, refugiații educați, cu afinități pentru limba germană, ajung să-și găsească repede un loc de muncă și preocupări care îi atrag. În ceea ce privește celelalte categorii, par să fie două tendințe. Bărbații, mai ales cei singuri, pot fi descurajați de așteptarea lungă și nesiguranța legalizării șederii și, în lipsa unei rețele sociale de suport, pot ajunge dependenți de droguri sau alcool, să comită înfracțiuni sau la radicalizare. Aceștia au nevoie de un loc de muncă, care să le ofere măcar o sursă de stabilitate și posibilitatea de a lega cunoștințe. Numai că multora dintre ei legea nu le permite să lucreze. Copiii se adaptează foarte ușor. Pentru ei, integrarea nu este o problemă. În câteva luni sunt capabili să vorbească germană, să dobândească încredere în sine și să concureze cu alți copii.
Este greu de dat un verdict în privința integrării refugiaților în Germania. Însă este evident că, în ciuda faptului că numărul imigranților din ultimii 3 ani a fost de peste 1,2 milioane, predicțiile sumbre nu s-au adeverit. Germania s-a descurcat, iar mare parte dintre ei par de asemenea să se fi descurcat.
Sursa: The Economist
Traseul lor în noua țară începe în centrele de primire, improvizate de multe ori în hosteluri, școli sau alte clădiri dezafectate. Condițiile nu sunt ușoare pentru refugiați. Uneori 2 – 3 familii împart același spațiu de locuit și această situație poate dura peste 3 luni. Oamenii își delimitează spațiul cu cearceafuri, pentru a crea o iluzie de intimitate. Bărbații singuri, minorii neînsoțiți și refugiații vulnerabili sunt cazați separat. Multe dintre aceste spații sunt administrate de ONGuri.
În general, cam în 3 luni, cei cu perspective de a rămâne ar trebui să se mute în locuințe oferite de comunitate, cu baie și bucătărie proprii. Dar construirea acestor case de către municipalitate ia mult timp, așa că locuirea provizorie în centrele de primire se poate prelungi. Durează 4 – 5 ani până când o familie se mută într-un apartament închiriat de pe piața privată. Este esențial ca aceste familii să nu se izoleze și să nu ajungă să-și crească copiii în spatele ușilor închise. Așa că eforturile merg spre continuarea educației și găsirea unui loc de muncă.
Copiii sunt în general înscriși în programe de educație în primele 3 săptămâni de la sosire. Programele școlare sunt împărțite în funcție de cunoștințele elevilor, pe niveluri. Sunt grupe pentru cei care nu știu să scrie și să citească, sunt grupe pentru cei cu nivel de cunoștințe mediu și grupe pentru avansați, care urmăresc să-i pregătească pe copii pentru intrarea în școlile normale germane. Munca profesorilor în aceste școli nu implică doar limba germană și materiile de predare, ci și multă pregătire pe valorile culturale germane. Tratamentul egal al femeii cu bărbatul în societatea germană este un aspect esențial în trainingul cultural al adolescenților nou veniți.
Găsirea unui loc de muncă este mai dificilă decât educația. Numai cei cărora li se acordă azil pot să se angajeze. Imediat după depunerea cererii de azil, cei cu șanse de a rămâne (cum sunt de exemplu sirienii) sunt obligați să participe la un curs de integrare, care cuprinde 600 de ore de limbă germană și 100 de ore de cultură civică. La absolvire, refugiații primesc un certificat de competențe lingvistice. Mulți refugiați au un nivel de educație scăzut și progresele lor sunt lente.
Cei mai mulți solicitanți de azil sosiți în Germania în ultimii 3 ani au cel puțin școala profesională. Conform Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați, peste 20% dintre sirienii care au cerut azil în Germania în 2016 aveau studii universitare. Procentul era de 30% în cazul solicitanților de azil din Iran, în acceași perioadă de referință. Estimările Institutului German pentru Cercetare Economică (DIW Berlin) aratau că în 2 ani de la sosirea în Germania rata ocupării era de aprox. 80% pentru refugiații cu vârste între 18 – 64 ani, cu studii medii, iar pentru cei cu studii superioare era peste 80%.
Imaginea integrării este însă departe de a fi perfectă. Procedura de azil este extrem de greoaie, durează foarte mult, uneori ani întregi în instanță. Rețelele de școli, cazare și avocați încearcă să promoveze experiențele pozitive. Au fost implicați foarte mulți voluntari în diverse proiecte, de la cazare la educație și timp liber.
În opinia ONGurilor, refugiații educați, cu afinități pentru limba germană, ajung să-și găsească repede un loc de muncă și preocupări care îi atrag. În ceea ce privește celelalte categorii, par să fie două tendințe. Bărbații, mai ales cei singuri, pot fi descurajați de așteptarea lungă și nesiguranța legalizării șederii și, în lipsa unei rețele sociale de suport, pot ajunge dependenți de droguri sau alcool, să comită înfracțiuni sau la radicalizare. Aceștia au nevoie de un loc de muncă, care să le ofere măcar o sursă de stabilitate și posibilitatea de a lega cunoștințe. Numai că multora dintre ei legea nu le permite să lucreze. Copiii se adaptează foarte ușor. Pentru ei, integrarea nu este o problemă. În câteva luni sunt capabili să vorbească germană, să dobândească încredere în sine și să concureze cu alți copii.
Este greu de dat un verdict în privința integrării refugiaților în Germania. Însă este evident că, în ciuda faptului că numărul imigranților din ultimii 3 ani a fost de peste 1,2 milioane, predicțiile sumbre nu s-au adeverit. Germania s-a descurcat, iar mare parte dintre ei par de asemenea să se fi descurcat.
Sursa: The Economist
Înapoi