Ştiri
Exodul: Imigrație și multiculturalism în secolul 21
Carmen Munteanu - Coordonator Comunicare
25 November 2013
Jurnalistul Ian Birrell de la prestigioasa publicaţie "The Observer" aduce în atenţia cititorilor cartea lui Paul Collier intitulată "Exodul: Imigrație și multiculturalism în secolul 21".
Migrația oamenilor din ţări sărace spre țări bogate este deja un fenomen care a fost mai întâi politizat și apoi analizat. Fostul economist al Băncii Mondiale, care este acum consilierul unor președinți și prim-miniștri, crede că oamenii se concentrează pe impactul imigrației în loc să reflecteze care ar fi nivelul propice al migrației și pe cine ajută aceasta cu adevărat.
În căutarea unei vieți mai bune
Imigranţii trimit acasă sume mari de bani - de aproape patru ori fluxul de ajutor global, adică în jur de 400 miliarde de dolari – ajutându-i astfel pe cei rămași acasă. Un exemplu este cel al senegalezilor din Spania care trimit acasă jumătate din câștigurile lor, o pondere mai mare decât a oricărei alte comunități de imigranți. Cubanezii din America și turcii din Germania trimit şi ei acasă 2 % din venituri. În afara aspectului financiar, cartea "Exodul: Imigrație și multiculturalism în secolul 21" mai scoate în evidenţă ceva: superficialitatea pretențiilor privind "exodul creierelor". Deși unii dintre oamenii cei mai deștepți părăsesc țările sărace, standardele educaționale de ansamblu se pot ridica şi în ţările de origine, în care părinții încep să investească în școlarizarea copiilor lor în speranța că aceştia ar putea migra într-o bună zi. Mulți dintre oamenii educați în străinătate se întorc. Potrivit unui studiu, două treimi din șefii de guverne ale ţărilor în curs de dezvoltare au studiat în țări străine. Paul Collier exemplifică cu Haiti, o națiune mică din care 85 % dintre cetățenii educați au plecat. În opinia autorului, migrația este bună atât pentru cei rămași în urmă, cât și pentru noua națiune gazdă. Partea dăunătoare este rapiditatea cu care a evoluat fenomenul, ca reacție în lanț. Cu cât creşte diaspora, cu atât devine mai uşor pentru alții din aceeași comunitate să-şi poată aduce membrii familiei, să-şi ajute prietenii cu cazare și să-şi găsească de lucru etc. În țări precum Canada și SUA sau în orașe precum Londra, o treime din locuitori sunt născuţi în străinătate.
Exodul, un plus de valoare
Potrivit jurnalistului Ian Birrell, logica lui Collier îl poate duce la concluzii forțate în anumite privințe, având în vedere că ba a considerat loviturile de stat militare modalități acceptabile pentru a elimina regimuri opresive, ba vrea să restricționeze drepturile imigranților de a-şi aduce rude apropiate. Cu toate aceste inconsecvențe, jurnalistul crede că lucrarea aduce un plus de valoare prin tema pe care o abordează, mai ales pentru că prezintă anumite date cu caracter de noutate pentru publicul larg.
Sursa: http://www.theguardian.com/books/2013/nov/17/exodus-immigration-multiculturalism-paul-collier-review
Migrația oamenilor din ţări sărace spre țări bogate este deja un fenomen care a fost mai întâi politizat și apoi analizat. Fostul economist al Băncii Mondiale, care este acum consilierul unor președinți și prim-miniștri, crede că oamenii se concentrează pe impactul imigrației în loc să reflecteze care ar fi nivelul propice al migrației și pe cine ajută aceasta cu adevărat.
În căutarea unei vieți mai bune
Imigranţii trimit acasă sume mari de bani - de aproape patru ori fluxul de ajutor global, adică în jur de 400 miliarde de dolari – ajutându-i astfel pe cei rămași acasă. Un exemplu este cel al senegalezilor din Spania care trimit acasă jumătate din câștigurile lor, o pondere mai mare decât a oricărei alte comunități de imigranți. Cubanezii din America și turcii din Germania trimit şi ei acasă 2 % din venituri. În afara aspectului financiar, cartea "Exodul: Imigrație și multiculturalism în secolul 21" mai scoate în evidenţă ceva: superficialitatea pretențiilor privind "exodul creierelor". Deși unii dintre oamenii cei mai deștepți părăsesc țările sărace, standardele educaționale de ansamblu se pot ridica şi în ţările de origine, în care părinții încep să investească în școlarizarea copiilor lor în speranța că aceştia ar putea migra într-o bună zi. Mulți dintre oamenii educați în străinătate se întorc. Potrivit unui studiu, două treimi din șefii de guverne ale ţărilor în curs de dezvoltare au studiat în țări străine. Paul Collier exemplifică cu Haiti, o națiune mică din care 85 % dintre cetățenii educați au plecat. În opinia autorului, migrația este bună atât pentru cei rămași în urmă, cât și pentru noua națiune gazdă. Partea dăunătoare este rapiditatea cu care a evoluat fenomenul, ca reacție în lanț. Cu cât creşte diaspora, cu atât devine mai uşor pentru alții din aceeași comunitate să-şi poată aduce membrii familiei, să-şi ajute prietenii cu cazare și să-şi găsească de lucru etc. În țări precum Canada și SUA sau în orașe precum Londra, o treime din locuitori sunt născuţi în străinătate.
Exodul, un plus de valoare
Potrivit jurnalistului Ian Birrell, logica lui Collier îl poate duce la concluzii forțate în anumite privințe, având în vedere că ba a considerat loviturile de stat militare modalități acceptabile pentru a elimina regimuri opresive, ba vrea să restricționeze drepturile imigranților de a-şi aduce rude apropiate. Cu toate aceste inconsecvențe, jurnalistul crede că lucrarea aduce un plus de valoare prin tema pe care o abordează, mai ales pentru că prezintă anumite date cu caracter de noutate pentru publicul larg.
Sursa: http://www.theguardian.com/books/2013/nov/17/exodus-immigration-multiculturalism-paul-collier-review


Obiective
Înapoi