Obiective
Ştiri 
Experiența unei cameruneze în România: “Nu e ușor să te acomodezi aici!”
Alexandra Mănăilă - Reporter
30 June 2015
Poveștile imigranților care vin în România în căutarea unui nou cămin pot deveni cu ușurință subiecte de filme. Unele sunt triste, altele, dimpotrivă, au un final fericit, cert este că toate scot la suprafață realități crude, dureroase, care adeseori lasă amprente adânci în destinele unor oameni. De cele mai multe ori, necunoașterea limbii țării în care ajung imigranții și statutul incert al șederii acestora în țara de destinație fac ca acomodarea străinilor să nu fie deloc ușoară.
Povestea Adeolei (nu îi vom folosi numele real din dorința personajului de a-i păstra anonimatul), o cameruneză în vârstă de 28 ani, are iz telenovelistic, fiindcă totul se învârte în jurul unei iubiri înșelate. De fapt, ilustrează foarte bine situația unui imigrant în România.
Sedusă în Camerun și abandonată în România
Adeola s-a îndrăgostit de un tânăr român care se afla în vacanță în Africa. Acesta i-a propus să vină în România, unde urmau să se logodească, apoi să se căsătorească și să trăiască fericiți. Ea l-a urmat orbește pe român, ba chiar la insistențele acestuia s-a înscris și la Facultate, urmând ca el să-i plătească studiile.
„Am studiat Științe Politice, iar logodnicul meu mi-a propus să ne căsătorim. Dar între timp am rămas însărcinată”, povestește Adeola, care a adus pe lume o fetiță. Dacă până aici firul poveștii este unul obișnuit, odată cu nașterea copilului, lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă pentru studenta străină și fiica ei. Micuța, pe jumătate româncă (mamă cameruneză, tată român) nu a fost recunoscută de către tatăl natural, fiindcă tânărul a dat bir cu fugiții și a lăsat-o pe Adeola să se descurce singură, într-o țară străină, fără bani, fără familie dar cu grija unui nou-născut, fără casă, fără studii finalizate și fără o situație legală certă. Așa că tânăra mamă a ajuns să locuiască împreună cu micuța într-unul din centrele de stat din România. „Nu pot plăti ca să locuiesc într-o casă. Stau la cămin de mai bine de 3 ani. Majoritatea celor care stau la cămin se plâng de condiții. Stau câte 3 - 4 oameni într-o cameră mică. (...) România trebuie să-i ajute pe imigranți, pentru că aceștia nu au bani, nu au job, nu cunosc limba”, a spus cameruneza.
Limba română, principala barieră în calea integrării
Adeola nu vorbește română, cel mult „rupe puțin românește”. Cât a studiat, fiind la secția în limba franceză, nu s-a stresat prea tare cu româna. Ulterior, de nevoie, fiind în ultimul an de facultate și în imposibilitatea de a finaliza studiile (fiindcă sponsorul principal, iubitul Adeolei, i-a tăiat finanțarea) a trebuit să învețe limba, măcar strictul necesar pentru a cere ajutorul semenilor săi.
“Când nu vorbești limba țării respective, e dificil să te integrezi. Să înveți limba într-o ședință, o dată pe săptămână, cât ne oferă statul gratuit, este total insuficient. Eu vorbesc foarte puțin în română, nu am cu cine, fiindcă nimeni din cămin nu vorbește românește”, a mărturisit tânăra.
Pe de o parte, cursurile oferite de Ministerul Educației sunt într-adevăr insuficiente și neadaptate nevoilor imigranților. Pe de altă parte, nevorbind românește străinii nu își pot găsi prea ușor un job, nu se pot integra în societate, nu-și pot face prieteni români.
Viza de ședere temporară, o problemă la angajare
Dacă în privința studiilor, cameruneza a rezolvat-o într-un final, reușind să termine facultatea și să aibă o diplomă recunoscută de statul român, în privința statutului său în România, încă mai așteaptă... A depus cerere de azil și până când va primi un răspuns, viza sa de ședere se reînoiește lunar. Acesta este un alt motiv pentru care nu-și găsește de muncă. Practic angajatorii nu fac contracte de muncă pe documente cu valabilitatea de o lună, pentru că nu vor să-și bată capul.
“Am găsit câteva joburi, dar nu era confortabil pentru mine să lucrez fără contract. Sistemul actual din România nu asigură mâncare, casă și din acest motiv mulți refugiați părăsesc țara, pentru că nu s-au acomodat aici. Guvernul ar trebui să dea mai multe fonduri pentru refugiați și imigranți în România. Nu e ușor să te acomodezi aici, de aceea guvernanții trebuie să ajute imigranții”, e de părere Adeola. Însă pentru cameruneză și fetița ei se întrevede o nouă rază de speranță.
„Fetița mea e româncă. De 3 ani sunt în proces de recunoaștere a paternității”, a spus Adeola, care a și câștigat procesul privind paternitatea. Instanța a recunoscut că românul este tatăl fetiței camerunezei, prin urmare va trebui schimbat certificatul de naștere al micuței. În momentul în care fetița va avea certificat românesc, ca membru de familie al unui cetățean român, va fi mult mai ușor pentru mamă să își reglementeze șederea. În felul acesta, Adeola va avea șanse mai mari să se adapteze în România.
Povestea Adeolei (nu îi vom folosi numele real din dorința personajului de a-i păstra anonimatul), o cameruneză în vârstă de 28 ani, are iz telenovelistic, fiindcă totul se învârte în jurul unei iubiri înșelate. De fapt, ilustrează foarte bine situația unui imigrant în România.
Sedusă în Camerun și abandonată în România
Adeola s-a îndrăgostit de un tânăr român care se afla în vacanță în Africa. Acesta i-a propus să vină în România, unde urmau să se logodească, apoi să se căsătorească și să trăiască fericiți. Ea l-a urmat orbește pe român, ba chiar la insistențele acestuia s-a înscris și la Facultate, urmând ca el să-i plătească studiile.
„Am studiat Științe Politice, iar logodnicul meu mi-a propus să ne căsătorim. Dar între timp am rămas însărcinată”, povestește Adeola, care a adus pe lume o fetiță. Dacă până aici firul poveștii este unul obișnuit, odată cu nașterea copilului, lucrurile au luat o întorsătură nefavorabilă pentru studenta străină și fiica ei. Micuța, pe jumătate româncă (mamă cameruneză, tată român) nu a fost recunoscută de către tatăl natural, fiindcă tânărul a dat bir cu fugiții și a lăsat-o pe Adeola să se descurce singură, într-o țară străină, fără bani, fără familie dar cu grija unui nou-născut, fără casă, fără studii finalizate și fără o situație legală certă. Așa că tânăra mamă a ajuns să locuiască împreună cu micuța într-unul din centrele de stat din România. „Nu pot plăti ca să locuiesc într-o casă. Stau la cămin de mai bine de 3 ani. Majoritatea celor care stau la cămin se plâng de condiții. Stau câte 3 - 4 oameni într-o cameră mică. (...) România trebuie să-i ajute pe imigranți, pentru că aceștia nu au bani, nu au job, nu cunosc limba”, a spus cameruneza.
Limba română, principala barieră în calea integrării
Adeola nu vorbește română, cel mult „rupe puțin românește”. Cât a studiat, fiind la secția în limba franceză, nu s-a stresat prea tare cu româna. Ulterior, de nevoie, fiind în ultimul an de facultate și în imposibilitatea de a finaliza studiile (fiindcă sponsorul principal, iubitul Adeolei, i-a tăiat finanțarea) a trebuit să învețe limba, măcar strictul necesar pentru a cere ajutorul semenilor săi.
“Când nu vorbești limba țării respective, e dificil să te integrezi. Să înveți limba într-o ședință, o dată pe săptămână, cât ne oferă statul gratuit, este total insuficient. Eu vorbesc foarte puțin în română, nu am cu cine, fiindcă nimeni din cămin nu vorbește românește”, a mărturisit tânăra.
Pe de o parte, cursurile oferite de Ministerul Educației sunt într-adevăr insuficiente și neadaptate nevoilor imigranților. Pe de altă parte, nevorbind românește străinii nu își pot găsi prea ușor un job, nu se pot integra în societate, nu-și pot face prieteni români.
Viza de ședere temporară, o problemă la angajare
Dacă în privința studiilor, cameruneza a rezolvat-o într-un final, reușind să termine facultatea și să aibă o diplomă recunoscută de statul român, în privința statutului său în România, încă mai așteaptă... A depus cerere de azil și până când va primi un răspuns, viza sa de ședere se reînoiește lunar. Acesta este un alt motiv pentru care nu-și găsește de muncă. Practic angajatorii nu fac contracte de muncă pe documente cu valabilitatea de o lună, pentru că nu vor să-și bată capul.
“Am găsit câteva joburi, dar nu era confortabil pentru mine să lucrez fără contract. Sistemul actual din România nu asigură mâncare, casă și din acest motiv mulți refugiați părăsesc țara, pentru că nu s-au acomodat aici. Guvernul ar trebui să dea mai multe fonduri pentru refugiați și imigranți în România. Nu e ușor să te acomodezi aici, de aceea guvernanții trebuie să ajute imigranții”, e de părere Adeola. Însă pentru cameruneză și fetița ei se întrevede o nouă rază de speranță.
„Fetița mea e româncă. De 3 ani sunt în proces de recunoaștere a paternității”, a spus Adeola, care a și câștigat procesul privind paternitatea. Instanța a recunoscut că românul este tatăl fetiței camerunezei, prin urmare va trebui schimbat certificatul de naștere al micuței. În momentul în care fetița va avea certificat românesc, ca membru de familie al unui cetățean român, va fi mult mai ușor pentru mamă să își reglementeze șederea. În felul acesta, Adeola va avea șanse mai mari să se adapteze în România.
Înapoi