Migrația este principala forță a schimbării demografice pe întregul continent. Acest fenomen poate reprezenta o şansă pentru România, deoarece este un factor de schimburi umane, economice şi permite persoanelor străine să îşi realizeze aspiraţiile. Integrarea imigranților este un proces cu dublu sens societate – individ și invers.

Integrarea are ca scop atingerea rezultatelor sociale favorabile pentru toți. Acest lucru presupune implicarea activă a tuturor cetățenilor și rezidenților, chiar dacă sunt imigranți sau nu. Aceștia pot contribui la aspecte sociale, economice, culturale și civice ale societății, utilizându-și abilitățile și competențele.

Cine are interes ca procesul să fie un succes?

Statul român, deoarece imigrantul devine o persoană activă din punct de vedere social și economic și nu o povară sau o sursă de probleme. Conform legislației române, integrarea socială reprezintă procesul de participare activă a străinilor la viața economică, socială și culturală a societății românești.

Cea de-a doua componentă interesată de proces este imigrantul care devine un membru activ și responsabil al societății, ce contribuie la dezvoltarea societății gazdă. Pentru realizarea acestui proces este necesară derularea de programe de integrare, care presupun participarea la activități de acomodare culturală, consiliere și învățarea limbii române (dacă imigranții doresc acest lucru).

Nevoi ce trebuie soluționate în procesul de integrare

Politicile din țările europene creează pentru imigranți la fel de multe obstacole ca și oportunități pentru a deveni membri cu drepturi egale ai societății. Cele mai mari trei obstacole sunt obținerea cetățeniei de către străinii rezidenți, posibilitatea implicării acestora în viața politică și accesul tuturor copiilor, indiferent de originea lor, la sistemul de învățământ și la educație. Imigranții ar putea trece mai ușor peste aceste obstacole dacă România le-ar acorda mai mult sprijin la învățarea limbii române, dacă i-ar consilia în domeniul legislativ și i-ar sprijini în procesul de acomodare culturală, prin crearea unui mecanism de consultare atât a societăţii civile, cât şi a comunităţilor de străini.