Ştiri

Interviu cu Rodica Novac, asociația Conect: ”Sunt migranți care au fost refuzați la frizer sau care au fost dați jos din taxi, numai pe considerentul că sunt străini”

Tudorina Mihai

14 June 2016

Rodica Novac lucrează de mai bine de șase ani în domeniul migrației în calitate de președintă a Asociației Conect. Spune că în prezent situația ONG-urilor care oferă servicii migranților în România este dificilă, din cauza lipsei finanțărilor dar și a indicatorilor prea ridicați ceruți de autorități pentru a accesa fondurile publice. A întâlnit în experiența ei fel de fel de probleme ale migranților, în special ale celor din comunitatea siriană și irakiană cu care asociația lucrează mai des. O revoltă situația medicilor străini care, chiar și atunci când au absolvit facultăți de medicină din România, nu au drept de practică pentru că nu sunt căsătoriți cu cetățeni români sau nu au cetățenie română. Situația se repetă și cu alte categorii profesionale reglementate, în care accesul la profesie este restricționat sau interzis străinilor, în mod nejustificat, ca de exemplu în profesia de traducător autorizat. Este îngrijorată și de faptul că angajații migranți sunt la cheremul angajatorilor, care îi mint că le-au încheiat contracte de muncă. A cerut în repetate rânduri Ministerului Muncii și ITM-ului să facă un sistem prin care oricine, cetățean român sau străin, să poată afla dacă angajatorul i-a înregistrat legal contractul de muncă în REVISAL.

Spune-mi, de cât timp lucrezi în domeniul migrației și ce fel de proiecte face asociația voastră?

Noi lucrăm în domeniul migrației de peste 6 ani iar toate proiectele prin care am oferit servicii directe migranților au fost finanțate din Fondul European pentru Integrare, prin Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI). De asemenea, am mai participat ca parteneri în proiecte europene derulate de Rețeaua europeană SOLIDAR împreună cu membrii săi, finanțate direct de la Comisie. Dar acelea au fost, în general, proiecte legate de politicile publice, de advocacy, de informare.

Prin urmare, voi aveți și proiecte prin care oferiți servicii direct migranților dar și alte tipuri de proiecte.

Da, proiecte de servicii directe oferite migranților și alte proiecte cu finanțare de la Comisie. În proiectele noastre am oferit aproape toate tipurile de servicii: cursuri de limba română, consiliere și informare, asistență materială, asistență juridică, pregătire pentru obținerea cetățeniei române. Într-unul dintre proiecte am oferit și formare profesională pentru migranți.

La noi vin mai ales sirieni și irakieni, pentru că ei se recomandă unii pe alții. De anul trecut, din iunie, noi funcționăm pe bază de voluntariat. Continuăm să dăm servicii deși nu mai avem finanțare. Din acest motiv nu ne putem permite să facem promovare prea largă a serviciilor noastre. Acum mai oferim doar servicii de consiliere și informare. Am mai avut voluntari care au oferit cursuri de limba română până acum vreo două săptămâni. De asemenea, am început să lucrăm cu firme care oferă servicii de traducere, măcar să știm încotro să-i direcționăm.

Deci, acum oferiți servicii în mod voluntar, fără finanțare?

Așa este, dar nu ni se întâmplă numai nouă. Marea majoritate a ONG-urilor din domeniu sunt în situația asta. Cele care au lucrat până acum în domeniu nu au finanțare. (…) Situația este foarte grea.
Și în proiectele finanțate de Inspectoratul General pentru Imigrări asistența financiară oferită migranților este foarte mică. Mă refer la cele care încep acum. Asistența financiară este numai pentru două luni.

Așa puțin?

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am refuzat să aplicăm. Eu nu văd cum aș putea să-i explic unui migrant, știindu-i situația ca fiind foarte dificilă, că nu pot să-l asist decât pentru două luni. Este imposibil ca în două luni să poți să îi găsești unui migrant un loc de muncă care să-i permită să-și plătească chiria, întreținerea, grădinița copilului…
La proiectele care au fost lansate în ianuarie nu am avut curaj să aplicăm pentru că indicatorii stabiliți de Inspectoratul General pentru Imigrări sunt foarte greu de atins. Nu avem capacitate, nici financiară, nici instituțională, să aplicăm.

Dar au fost alte ONG-uri care au aplicat?

Au aplicat alte ONG-uri, dar indicatorii pe care trebuie să-i atingă sunt foarte ridicați. Unele organizații despre care noi am auzit că au aplicat nu au experiență în domeniul migrației. S-au orientat către acest domeniu pentru că erau finanțări disponibile iar dacă nu ai experiență, nu ai de unde să știi dacă indicatorii respectivi sunt sau nu realizabili. Sunt multe organizații care nu au experiență.

Dificultăți întâmpinate de imigranți în România

Povestește-mi despre cetățenii străini care s-au aflat în cazuri speciale și pe care voi i-ați ajutat. Ai spus că ați avut și diverse servicii de orientare, consiliere, asistență.

Sunt multe cazuri punctuale. De exemplu, pot să-ți spun povestea unei filipineze care a fost căsătorită cu un cetățean român. Era căsătorită de 7 ani, avea dreptul să ceară ședere permanentă dar nu a făcut-o pentru că era căsătorită cu un cetățean român și i se părea că nu e cazul să parcurgă procedurile birocratice. Dar soțul ei a murit brusc, parcă jucând tenis, și s-a trezit în situația în care șederea ei aici nu mai era posibilă. Sunt destul de multe situații de genul acesta care ies din cazuistica obișnuită și pentru care nu există soluții legale.

Și cum s-a terminat cazul respectiv? A avut un final fericit?

Da, are un final fericit. Noi i-am acordat asistență juridică, ea a contestat în instanță decizia de returnare primită de la Inspectoratul General pentru Imigrări și, în cele din urmă, a câștigat, dar este o situație absolut excepțională pentru că instanța a simpatizat cu situația ei.

Dar ea avea un loc de muncă?

Au fost incredibile complicațiile prin care a trecut acea persoană! Ea avea un loc de muncă dar când s-a dus să-și depună actele pentru ședere permanentă a aflat de la IGI că angajatorul îi reziliase între timp contractul de muncă în REVISAL, fără ca ei să-i spună. Acesta era motivul pentru care Inspectoratul a luat decizia de returnare, pentru că în momentul acela nu mai avea oficial niciun loc de muncă. Ea n-a știut nimic despre asta. De când s-a întâmplat acel caz noi am solicitat în repetate rânduri Ministerului Muncii și ITM-ului să facă un sistem informatic prin care orice persoană să poată verifica online dacă are contract de muncă, așa cum a făcut Casa de Sănătate care îți permite să verifici dacă ești asigurat sau nu. În prezent, nici cetățenii români și cu atât mai puțin cei străini, nu pot să verifice dacă au într-adevăr un contract de muncă înregistrat legal în REVISAL. Deci ea nu a știut nimic. A aflat de la IGI.

Și până la urmă instanța i-a dat câștig de cauză…

Da, dar a fost un caz excepțional. Și sunt foarte multe situații de felul acesta, dar sunt și altele care depind de legislația din România, care ar trebui schimbată. Îmi vin în minte două situații diferite, doi oameni, amândoi sunt medici, amândoi sunt sirieni. Sunt două cazuri, unul fericit, celălalt nu. În cazul fericit, domnul a studiat în România, a fost medic de succes în Siria și este căsătorit cu un cetățean român. A pierdut în Siria tot ce avea: cabinet, casă, documente. A venit în România fără nici un fel de documente, însă a reușit să obțină o copie după diploma de la Facultatea de Medicină de aici, din România, deși până și asta a durat multe luni, apoi a primit drept de practică pentru că este căsătorit cu un cetățean român, a reușit să se angajeze pe Ambulanță unde a lucrat numai în gărzi de noapte (pentru că, desigur, este cetățean străin și a primit sarcinile cele mai grele), a reușit să-și mențină locul de muncă acolo iar acum se străduiește să-și facă propria clinică medicală. Pe de altă parte, avem și cazul unui alt medic sirian, un domn mai în vârstă, care a făcut studiile în România, dar care nu este căsătorit cu un cetățean român, este chirurg dar nu poate practica medicina în România pentru că nu are drept de practică.

Asta deși sunt o grămadă de spitale în țară care se confruntă cu un deficit de medici.

În România există această condiție bizară, [ca cetățean străin – n. rd.] ca să poți să practici anumite profesii trebuie să fii căsătorit cu un cetățean român, altfel nu. Ți se recunoaște diploma dar nu poți practica. Dreptul de practică nu-l dă Statul Român, îl dă Colegiul Medicilor în cazul acesta. Sunt mai multe ocupații reglementate care se lovesc de aceeași problemă.

Colegiul Medicilor justifică într-un fel această decizie?

În opinia noastră este vorba de fapt despre o atitudine de castă, în care aceste ocupații se tem de concurența profesioniștilor străini, fie ei migranți non-europeni sau europeni. Această condiție de a fi căsătorit cu cetățeni europeni era de fapt doar un avantaj pe care ar putea să-l aibă migranții, nu să fie o condiție de acces.

Singura condiție de fapt…

Nu este singura.

Într-adevăr, nu este singura pentru că dacă obțin cetățenia română au și toate drepturile inerente.

Da. Ne lovim de o situație paradoxală: avem oameni foarte calificați, în cazul medicilor, o mulțime de persoane care sunt absolvente de universități românești, dar care nu au drept de practică. (…) Deși sunt foarte calificați nu pot să lucreze și nu pot să supraviețuiască, nu pot să-și asigure un trai decent în România. Avem, de asemenea, persoane care nu sunt calificate și care la rândul lor nu reușesc să-și găsească de lucru în România. Deci, practic, dacă ești migrant, faptul că ești calificat nu înseamnă automat un avantaj.

Unde ar trebui acționat? Înțeleg că este o decizie care ține de Colegiul Medicilor.

Conform legislației naționale aceste asociații profesionale au drept de reglementare și ele dau drept de practică. Este statuat prin lege iar Ministerul Sănătății avea posibilitatea să schimbe legea, dar, pentru că nici Colegiul Medicilor nu a fost de acord, ei n-au inițiat această schimbare. Toate aceste lucruri se datorează lipsei unei strategii naționale cu privire la integrarea migranților. Deci nu a unui document – deoarece noi avem o Strategie privind imigrația – dar nu avem o Strategie privind politicile naționale, de armonizare a legislației naționale în domeniul migrației cu interesul național. Trebuie să vedem, care este interesul național? Dacă ei sunt aici, ce facem cu ei, cum îi integrăm? Pentru că sunt foarte multe prevederi problematice: de exemplu, ca să fii traducător autorizat trebuie să ai cetățenia română! Cum s-a ajuns la această prevedere? Bineînțeles că și acolo este un lobby puternic din partea traducătorilor români care nu vor concurență din partea migranților. Este evident. Nu există nici o rațiune care să justifice asemenea prevederi legale, dar ele există și ele nu au fost revizuite, deși noi le tot semnalăm.

Ce fac migranții care sunt în situații disperate aici? Cum se descurcă?

Lucrează pe piața neagră. Este incredibil cât de rea este situația lor! Colega mea îmi povestea săptămâna trecută despre un caz al unui domn care este solicitant de azil, soția lui este însărcinată iar el are nevoie de un contract de muncă ca să i se plătească asigurările medicale în așa fel încât familia să beneficieze de servicii de sănătate. Serviciile pentru o femeie însărcinată sunt gratuite, la fel și pentru copil, dar dacă ai nevoie de orice fel de altă asistență medicală este nevoie să fii asigurat. Toți angajatorii de până acum au refuzat să-i încheie contract de muncă. Ultimul la care s-a angajat i-a spus că i-a făcut contact de muncă, dar a refuzat să îi dea o copie, ulterior a refuzat să-i dea măcar o adeverință pentru medicul de familie și pentru grădiniță, pentru ca omul să-și poată înscrie celălalt copil la grădiniță. Colega mea a vorbit la telefon cu angajatorul iar angajatorul i-a spus că refuză să-i elibereze adeverința pentru că, zicea el, s-ar duce să ia împrumuturi de la bancă și băncile se pot întoarce împotriva firmelor. Angajatorul n-a vrut să cedeze la nici un argument, deși i-am explicat că nicio bancă nu dă împrumuturi migranților în momentul acesta, mai ales fără garanții. Iar când se eliberează o adeverință scrie pe ea pentru ce scop a fost eliberată: ”S-a eliberat această adeverință pentru a-i servi la medicul de familie”. Nicio bancă nu-ți dă împrumut în baza unei adeverințe pe care scrie altceva.

Era un pretext ca să nu-i dea adeverința de salariat.

Noi credem că, de fapt, nu i-a încheiat niciun contract de muncă și de aceea nu-i poate elibera nicio adeverință, pentru că de fapt nu i-a încheiat contractul de muncă.

Și se teme să se adreseze ITM-ului ca să nu-și piardă și locul acela de muncă, așa cum e.

Omul se teme să nu-și piardă locul de muncă. Are un copil și un altul pe drum și, din păcate, alternative nu sunt. Nu-l mai angajează nimeni. Angajatorii sunt, de obicei, din comunitatea lor. Firmele românești nu angajează cetățeni străini. Este extrem de complicat. Este lucrul cel mai greu de făcut în momentul acesta, să ajuți pe cineva să-și găsească un loc de muncă, indiferent dacă persoana respectivă este calificată sau nu. Avem toate situațiile posibile, de la persoane fără nicio calificare, la persoane cu doctorate în Europa, care se confruntă cu aceeași realitate.

Ținând cont că și pentru români este greu să-și găsească un loc de muncă, îmi dau seama că pentru migranți este de 100 de ori mai complicat.

Sunt situații și mai dificile atunci când migranții nu vorbesc limba română. Eu acum m-am referit doar la cei care știu limba română, pentru că au studiat aici. Cel puțini medicii sirieni pe care i-am dat exemplu vorbesc românește incredibil de bine, aproape fără accent. Dar ce facem cu migranții care nu vorbesc limba română, au familii de întreținut, chirii de plătit?

Opinia publică ostilă

Vorbește-mi puțin și despre ce se întâmplă acum la nivel de opinie publică în România. Cum ți se pare respingerea cu care sunt tratați imigranții?

Suntem îngrijorați din cauza discursului public al liderilor de opinie, al intelectualilor, care cred că nu apreciază cât de grav este impactul pe care discursul lor îl are. Pe de altă parte, suntem îngrijorați de lipsa de reacție a instituțiilor guvernamentale, a celor de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care nu au sancționat nici un fel de discurs venit de la un politician sau autoritate publică. Nu s-au autosesizat până în momentul acesta. Avem semnale că se întâmplă lucruri grave la nivelul cel mai de jos al societății. Sunt migranți care au fost refuzați la frizer, care au fost dați jos din taxi, numai pe considerentul că sunt străini. Sunt migranți care nu mai sunt primiți în magazinele de unde își luau cafeaua timp de ani de zile. Sunt oameni care lucrau la firme și își cumpărau cafeaua și ceva de mâncare de la magazinul de jos, iar acum nu mai sunt primiți în magazin. S-a ajuns la nivelul acesta foarte de bază al relațiilor inter-umane, din viața cotidiană. Sunt foarte greu de sancționat aceste situații, pentru că nu se depun plângeri decât atunci când este ceva grav. Cine o să sesizeze că a fost dat jos din taxi? La o întâlnire a UNHCR am aflat despre situația unei doamne de origine musulmană, care a lăsat la ghena de gunoi de la bloc un geamantan pentru că nu-i mai trebuia și s-a gândit că altcineva o să-l poată refolosi. Vecinii au văzut-o și au sunat la 112 iar Poliția a trimis trupele anti-terro. Mi s-a părut năucitor că s-a creat o asemenea isterie. Lucrurile astea nu apar în presă și mi-e teamă că se va repeta situația din Bulgaria. Acolo a avut loc o creștere bruscă a numărului de migranți, într-un an de zile, de la 1.000 la 10.000, majoritatea în orășelele de la granița cu Turcia. Un partid extremist a intrat în Parlament, un al doilea partid extremist a fost înființat iar ambele își bazează platforma pe discursul împotriva migranților. Există și acele miliții civile care chipurile își propun să protejeze cetățenii bulgari de refugiați, au apărut și trupe para-militare, au apărut legi împotriva purtării burkăi în orașele bulgare. Mi se pare incredibil! Eu cred că ei n-au văzut burka decât în poze dar s-au grăbit să adopte o legislație potrivnică. Cred că în România se poate întâmpla același lucru și asta din cauza mass media, a politicienilor și a liderilor de opinie. Este un discurs absolut iresponsabil, pentru că România nu are absolut niciun motiv să se teamă. România nu este privită ca o țară de destinație, migranții refuză să vină în România. România are 0,02% migranți în populație, deci nu există nici o justificare.

(…)până la urmă care este problema dacă vin acești oameni?

Discursul public nu este justificat. A fost discursul președintelui Băsescu toată toamna trecută împotriva migranților. Amenințarea asta cu islamizarea Europei este o isterie inutilă, pentru că vorbim de o populație de musulmani de 6-7 procente, la o populație de 500 de milioane de europeni. Cum să existe pericolul islamizării? Nu există, dar nimeni nu vorbește în date statistice și nimeni nu se uită pe datele reale.

Înapoi