Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) a publicat un raport despre evoluția conceptului de relocare, intitulat "Mari speranțe: Folosirea strategică a relocării". Termenul de folosire strategică a relocării a fost definit în cadrul unui grup de lucru pe relocare din 2003 și se referă la planificarea relocării, astfel încît beneficiile acesteia – altele decât cele primite de refugiații relocați - să fie maximizate. De beneficiile obținute ca urmare a relocării strategice s-au bucurat alti refugiați, guvernele sau politicile de protecție în general.

Modalitățile în care UNHCR comunică intern și cu guvernele despre folosirea strategică a relocării reprezintă tema centrală a raportului, care a fost realizat de un cercetător independent.

Deşi timp de un deceniu s-au căutat noi soluții, inclusiv creșterea numărului de locuri pentru relocare, încercarea de a obține maximul de beneficii posibile în practică nu s-a dovedit pe măsura conceptului. Deși UNHCR a stabilit priorități pentru relocarea strategică, de cele mai multe ori aceste priorități nu au fost respectate.

Potrivit raportului, există o confuzie și o inconsecvență în modul în care UNHCR a prezentat conceptul de folosire strategică a relocării. Acesta poate fi efectul unei abordări insuficient bazate pe evidențe a UNHCR, în ciuda încercărilor de a stabili indicatori de măsurare a efectelor practice ale relocării strategice. Conceptul a fost mai degraba folosit ca un instrument de PR, prin care puteau fi aduse la masa discuțiilor țările de relocare și potențialele țări de relocare. Faptul că ‘’ţările de relocare sunt toate implicate este o realizare în sine’’, se subliniază în raport, arătându-se că accentul în 2013 s-a pus pe planificarea multianuală, pentru a produce un efect de multiplicare.

Sursa: http://reliefweb.int/sites/reliefweb.int/files/resources/Great%20expectations%20A%20review%20of%20the%20strategic%20use%20of%20resettlement.pdf