În România s-a pus bazele unui sistem de gestionare a imigraţiei odată cu pregătirea aderării la UE, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, un număr mic de imigranţi proveniţi din ţările terţe aplicau pentru viză sau pentru permis de şedere, însă în ultimii ani, mai ales, după intrarea României în UE, numărul solicitanţilor şi numărul celor cărora li se acordă drept de şedere a crescut constant în fiecare an.

Principalul instrument financiar pentru programele adresate integrării străinilor din spaţiul non UE este Fondul European pentru Integrarea Resortisanţilor Ţărilor Terţe care face parte din Programul „General Solidaritatea şi Gestionarea Fluxurilor Migratorii” – programul respectiv mai cuprinde trei instrumente financiare precum, Fondul European pentru Refugiaţi, Fondul European pentru Returnare, şi Fondul European pentru Frontiere Externe, în acest moment toate programele de integrare adresate RTT în România sunt finanţate prin Fondul European de Integrare.

De fapt, pot spune că în România există două tipuri de programe de integrare pentru resortisanţii ţărilor terţe, programele guvernamentale care cuprind cursuri de limba română şi programele de integrare oferite de ONG-uri finanţate prin Fondul European de Integrare ce oferă mai multe tipuri de servicii.

Dacă prin Programul Anual 2007 a fost finanţat un singur proiect, deja prin Programul Anual 2008 au fost finanţate 7 proiecte de integrare, prin Programul Anual 2009 au fost finanţate patru; încet, încet societatea civilă devine conştientă de rolul său de a implementa proiecte de integrare a străinilor RTT.

Astfel studiul îşi propune să examineze programele de integrare implementate de către societatea civilă finanţate prin Fondul European de Integrare, punând accent pe următoarele linii de cercetare: relaţia ONG-urilor beneficiare cu Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) - instituţia care gestionează finanţările pentru astfel de proiecte, relaţia ONG-urilor cu grupul ţintă – comunităţile de străini participante în aceste proiecte, cum a decurs implementarea proiectelor, care sunt percepţiile grupului ţintă asupra utilităţii şi calităţii acestor programe. Analiza este structurată pe trei nivele, utilizându-se ca instrument de cercetare - interviul ghidat. Nivelele de analiză sunt: interviuri cu coordonatorii ONG-urilor implementatoare, interviuri cu participanţii în proiectele de integrare şi interviu cu reprezentantul ORI. Studiul nu are veleităţi de generalizare şi nici nu testează ipoteze, este un studiu calitativ de tip exploratoriu.

Pentru a vizualiza articolul integral, descărcați varianta în PDF.

Articolul a fost publicat în Politică şi etnicitate. Identitate, comportament şi instituţii în contextul diversităţii etnoculturale, Salat Levente (Editor), Accent, 2011, pp. 243-321.