Ştiri
Mobilitatea globală a persoanelor înalt calificate
Carmen Munteanu - Coordonator Comunicare
6 November 2013
Lucrarea "A Global Assessment of Human Capital Mobility: the Role of non-OCDE Destinations", publicată de International Migration Institute, propune o analiză globală a mobilității capitalului uman.
Mobilitatea persoanelor înalt calificate este un subiect dezbătut intens în sfera migrației internaționale. Statele dezvoltate aplică deja programe de atragere a forței de muncă înalt calificate, spre îngrijorarea țărilor de origine care au dificultăți în a-și motiva cetățenii să rămână. Pe termen lung, exodul de forță de muncă calificată se răsfrânge negativ asupra situației economice și politice din țările de origine. Autorii atrag atenția asupra faptului că atenția cercetătorilor este îndreptată către transferul de forță de muncă spre țările OCDE, dar se neglijează transferul de capital uman din țările sărace către economiile emergente, non-OCDE (ex. Africa de Sud, țările din Golf, Singapore, Hong Kong).
Relevant pentru evoluția situației economice este deficitul sau excedentul de capital uman, care trebuie să țină seama de caracteristicile lucrătorilor plecați și ale celor imigranți. Doar că aceste înregistrări sunt foarte greu de făcut. O posibilitate ar fi să fie înregistrate de exemplu ocupația și nivelul educațional al forței de muncă plecate și ale lucrătorilor imigranți. S-ar obține variația în timp a capitalului uman dintr-o țară, care ar putea fi ancorată într-un context determinat, prin recensământ, de pildă. A doua soluție ar fi colectarea datelor disponibile la un moment dat pentru toate țările, ceea ce ar facilita comparația între cei plecați și cei veniți. Aceste date pot fi colectate realist vorbind cu ocazia recensămintelor, care au loc cu o periodicitate medie de 10 ani. Din păcate însă numai Canada, Australia și Noua Zeelandă înregistrează informații despre calificarea lucrătorilor plecați. Capitalul uman net dintr-o țară măsoară caracteristicile forței de muncă care intră și iese dintr-o țară.
Concluzia autorilor a fost că emigrația către țările non-OCDE reprezintă 1/3 din totalul exodului de creiere la nivel global. În general, țările bogate și cele OCDE au o rată netă negative a exodului de creiere, deci imigranții înalt calificați compensează cu prisosință forța de muncă plecată.
Lucrarea “A Global Assessment of Human Capital Mobility: the Role of non-OCDE Destinations” - Christopher Parson, Erhan Artuç, Frédéric Docquier și Çağlar Özden poate fi consultată la http://www.imi.ox.ac.uk/publications/imi-working-papers/wp-75-2013.
Sursa: http://blog.qeh.ox.ac.uk/?p=504&fb_source=message
Mobilitatea persoanelor înalt calificate este un subiect dezbătut intens în sfera migrației internaționale. Statele dezvoltate aplică deja programe de atragere a forței de muncă înalt calificate, spre îngrijorarea țărilor de origine care au dificultăți în a-și motiva cetățenii să rămână. Pe termen lung, exodul de forță de muncă calificată se răsfrânge negativ asupra situației economice și politice din țările de origine. Autorii atrag atenția asupra faptului că atenția cercetătorilor este îndreptată către transferul de forță de muncă spre țările OCDE, dar se neglijează transferul de capital uman din țările sărace către economiile emergente, non-OCDE (ex. Africa de Sud, țările din Golf, Singapore, Hong Kong).
Relevant pentru evoluția situației economice este deficitul sau excedentul de capital uman, care trebuie să țină seama de caracteristicile lucrătorilor plecați și ale celor imigranți. Doar că aceste înregistrări sunt foarte greu de făcut. O posibilitate ar fi să fie înregistrate de exemplu ocupația și nivelul educațional al forței de muncă plecate și ale lucrătorilor imigranți. S-ar obține variația în timp a capitalului uman dintr-o țară, care ar putea fi ancorată într-un context determinat, prin recensământ, de pildă. A doua soluție ar fi colectarea datelor disponibile la un moment dat pentru toate țările, ceea ce ar facilita comparația între cei plecați și cei veniți. Aceste date pot fi colectate realist vorbind cu ocazia recensămintelor, care au loc cu o periodicitate medie de 10 ani. Din păcate însă numai Canada, Australia și Noua Zeelandă înregistrează informații despre calificarea lucrătorilor plecați. Capitalul uman net dintr-o țară măsoară caracteristicile forței de muncă care intră și iese dintr-o țară.
Concluzia autorilor a fost că emigrația către țările non-OCDE reprezintă 1/3 din totalul exodului de creiere la nivel global. În general, țările bogate și cele OCDE au o rată netă negative a exodului de creiere, deci imigranții înalt calificați compensează cu prisosință forța de muncă plecată.
Lucrarea “A Global Assessment of Human Capital Mobility: the Role of non-OCDE Destinations” - Christopher Parson, Erhan Artuç, Frédéric Docquier și Çağlar Özden poate fi consultată la http://www.imi.ox.ac.uk/publications/imi-working-papers/wp-75-2013.
Sursa: http://blog.qeh.ox.ac.uk/?p=504&fb_source=message


Obiective
Înapoi