Articolul "Naturalizarea imigranților în contextul diversității instituționale: chestiuni de politică, dar pentru cine?" a apărut recent şi semnat de Maarten P. Vink, Tijana Prokic-Breuer și Jaap Dronkers, analizează procedurile de obţinere a cetățeniei în rândul imigranților din prima generație în 16 țări europene.

Autorii îşi propun să demonstreze că naturalizarea imigranților în Europa este determinată nu numai de caracteristicile ţării de origine și caracteristicile individuale, ci și de oportunităţile create de legile cetățeniei în țările de origine și de destinație.

Articolul reliefează că politicile mai favorabile privind cetățenia contează puţin pentru imigranții din țările foarte dezvoltate, dar contează semnificativ pentru imigranții din țările mai puțin dezvoltate. Nu este de neglijat faptul că nivelul de dezvoltare al țării de origine este un factor esențial în înțelegerea relațiilor între cetățenie și caracteristicile la nivel individual, pe de o parte, și cetățenie şi politici din Europa, pe de altă parte.

Din studiu retese că imigranții în Europa, provenind din țări medii și subdezvoltate au, în medie, de 2,5 ori mai mult potenţial de a primi cetățenie decât cei originari din țările foarte dezvoltate. În opinia autorilor, fiindcă există diferențe mari între imigranți în motivația lor de a se naturaliza, impactul politicilor de cetățenie variază pentru cele două grupuri în funcţie de ţara de provenienţă.

În concluzie, diversitatea instituțională afectează în mod evident ratele de naturalizare în rândul imigranţilor, relaţia fiind condiţionată de nivelul de dezvoltare al ţării de origine a imigranţilor.

Sursa: http://www.mipex.eu/vink-et-al-immigrant-naturalization-context-institutional-diversity-policy-matters-whom