În condițiile în care se încearcă realizarea unei politici comune privind imigrația, la nivelul statelor membre există neconcordanțe mari în ceea ce privește aplicarea directivei privind reunificarea familială din 2003. Pornind de la definiția familiei, perioada de așteptare și condițiile de venit și până la criteriile de integrare impuse, directiva a lăsat o marjă prea mare de interpretare, impunând doar standarde minimale. Necesitatea de modificare a acesteia s-a sesizat în mai multe rânduri, pentru a se respecta interesul superior al copilului, pentru a se asigura accesul la un recurs și pentru discutarea regimului mai favorabil acordat membrilor de familie ai refugiaților.

În anul 2011 Comisia a readus în dezbatere publică dispozițiile directivei pentru amendare, în vederea colectării opiniilor de la instituții publice și entități private din statele membre. În acest context România a trimis un punct de vedere cu privire la întrebările formulate de Comisie în Carta Verde privind reunificarea familială.

Cine poate fi sponsor în cazul reîntregirii familiei?

Directiva prevede că poate fi sponsor pentru reunificarea familială străinul care are un permis de ședere valid pe cel puțin un an de zile și care ar putea să obțină un permis de ședere permanent. Această prevedere ar permite excluderea oricărui străin de la procedura reunificării familiale. În plus, directiva permite impunerea șederii străinului pentru o perioadă de cel puțin doi ani până la solicitarea reunificării.

Legislația românească permite posesorilor permiselor de ședere cu valabilitate de un an, sau mai puțin în cazul migranților înalt calificați posesori ai Cărții Albastre, posesorilor permisului de ședere pe termen lung și persoanelor cu o formă de protecție, să solicite reîntregirea familiei. Astfel, legea română este mai favorabilă decât reglementările europene, introducând totodată și persoanele care beneficiază de protecție subsidiară. Pe de altă parte, sunt impuse o serie de condiții sponsorilor, cu excepția celor care sunt beneficiari ai statutului de refugiat, precum: deținerea spațiului de locuit pentru o locuință considerată normală pentru o familie similară în România, dovada plății asigurărilor sociale și de sănătate și în primul rând dovada gradului de rudenie sau a căsătoriei, precum și condiția conviețuirii.

În poziționarea asupra amendării directivei statul român a susținut relaxarea prevederilor pentru calificarea străinului ca sponsor, în vederea facilitării procedurii de reîntregire.

Cum definim familia?

Conform directivei familia este alcătuită în principal din soț sau soție și copiii minori. Totuși, statele membre pot să impună anumite condiții precum vârsta de minim 21 de ani pentru soție sau condiții minime de integrare care trebuie îndeplinite de copiii care au peste 12 ani. Comisia susține că aceste condiții au fost impuse pentru prevenirea căsătoriilor forțate. Alți membri de familie sau parteneri de același sex pot fi incluși în procedura reîntregirii familiei dacă statele membre prevăd acest lucru.

România nu a impus condiții de vârstă, având în vedere că dreptul la căsătorie poate fi exercitat încă de la vârsta de 15 ani în anumite circumstanțe și nici condiții de integrare pentru minorii care au peste 12 ani. Categoriile de persoane care se încadrează la reîntregirea familiei sunt: soțul/soția, copiii minori naturali sau adoptați necăsătoriți sau căsătoriți dacă sunt în întreținerea sponsorului, ascendenți dacă aceștia depind de sponsor. În practică au fost identificate situații în care străini cu permis de ședere în România erau tutori pentru frații lor sau aveau alte persoane în întreținere care nu fac obiectul directivei, motiv pentru care autoritățile române au sugerat reglementarea acestui aspect pe viitor.

Integrare ex-ante?

Multe dintre statele membre au impus o serie de condiții legate de integrare pentru permiterea intrării membrilor de familie, precum testele de limbă și cultură la intrare sau obligativitatea înscrierii într-un program de integrare la sosirea în țară.

Astfel de condiții privind cunoașterea limbii și culturii române înainte de intrarea în țară nu sunt prevăzute de legislația românească, fiind considerate condiții aproape irealizabile în practică. Chiar și programele de integrare după intrarea pe teritoriu sunt opționale. Totuși, în poziția trimisă la Comisie, autoritățile române recunosc necesitatea introducerii străinilor într-un program de integrare la sosirea în țară și facilitarea accesului la cursuri de limbă. Rămâne de văzut dacă obligarea străinilor să participe la astfel de cursuri și programe îi fac mai integrați sau le facilitează integrarea în societatea românească?

Acestea au fost doar câteva dintre aspectele supuse consultării. S-a mai avut în vedere prevenirea căsătoriilor de conveniență, durata de soluționare a cererii care poate merge până la 9 luni, taxele care trebuiesc plătite în vederea îndeplinirii procedurii și alte dispoziții similare.

Consultările s-au terminat în martie 2012 la nivel european dar încă a fost agreată o formă finală a amendamentelor și nu s-a procedat la modificarea efectivă a directivei. Acest lucru se poate datora diversității de opinii primite și a contextului economic și social diferit la nivelul statelor membre. Pe de altă parte, tocmai din aceste motive și datorită faptului că unul dintre principalele motive de imigrație în UE este reîntregirea familială, este necesar să se clarifice anumite dispoziții la nivel european în sensul respectării dreptului la o viață de familie.

Bibliografie:
• Directiva 2003/86/EC
• Legea 157/2011
• OUG 194/2002
• Carta Verde privind consultarea asupra dreptului la reîntregire familială al resortisanților din țări terțe care trăiesc în UE
• Punct de vedere trimis de România la consultarea publică disponibil la: http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/public-consultation/2012/consulting_0023_en.htm