Obiective
Ştiri 
O propunere de a reforma politica UE în materie de azil
Mariana Andrei - Coordonator Comunicare
20 February 2015
Articolul „Tradable Refugee-admission Quotas: A Policy Proposal to Reform the EU Asylum policy”, scris de Hillel Rapoport și publicat în luna ianuarie a acestui an pe blogul Migration Policy Centre (MPG), face referire la presiunile determinate de fluxurile recente de refugiați asupra instituțiilor și politicilor europene din domeniul azilului. Autorul, profesor la Școala de Economie din Paris, Universitatea Paris 1 Pantheon-Sorbonne, subliniază atât slăbiciunile și ineficiențele mult criticate, cât și oportunitatea oferită de criza actuală de a regândi politica UE în domeniul azilului.
Propunerea autorului de reformă politică în domeniul azilului se bazează pe modelul economic al pieţelor pentru alocări care pot fi comercializate și pe mecanismul de ”potrivire” și a fost avansată într-un document de lucru elaborat în 2014 împreună cu Fernandez-Huertas Moraga. ”Sistemul cotelor negociabile de admisie pentru refugiați cu potrivire” a fost elaborate în 4 pași, primul fiind documentarea nevoii de a reforma politicile UE în materie de azil și de a evidenția principiile cheie care fundamentează aceste politici (protecția efectivă a refugiaților și o împărțire echitabilă a responsabilității statelor). Conform principiului împărțirii echitabile, notează Rapoport, peste 1/3 dintre solicitanții de azil din UE ar trebui transferați către alte state membre.
Al doilea pas este detalierea celor două componente ale modelului: sistemul cotelor (sau alocărilor) negociabile și mecanismul de potrivire. Sistemul se referă la determinarea numărului total de solicitanti de azil/refugiați care pot fi găzduiți în UE și distribuția acestora între statele membre. Distribuția refugiaților poate fi făcută în concordanță cu mărimea populației, PIB sau conform unui “index combinat al capacității”, mai complicat de pus în practică. Avantajul sistemului cotelor negociabile este că poate oferi informații asupra costurilor reale pe care le presupune preluarea de refugiați de către un stat (protecția internațională) și poate contribui la decizia sa de a găzdui refugiați sau de a finanța UNHCR. Avantajul sistemului este că permite alocarea numărului de refugiați în funcție de cotele de admisie, permițînd astfel egalizarea costurilor marginale găzduirii lor între țările de destinație. Mecanismul de potrivire se referă la două aspecte: preferința exprimată a solicitantului de azil/refugiatului pentru o anumită țară (în cazul relocării) și preferința statelor de destinație (de azil) pentru anumite categorii de refugiați (calificați/educați, fără obligații familiale/dependenți, apți de muncă, de anumite naționalități etc.). Acest lucru se face prin "licitare" pentru anumite tipuri, ca parte din cota țării. Dacă toate țările au aceleași preferințe, rezultatul va fi același cu situația în care statelor le-ar fi indiferent tipul de refugiat. Dacă însă au preferințe diferite, atunci alegerile divergente vor reduce costurile așteptate ale sistemului.
În general, o combinație a acestor două elemente - sistemul cotelor negociabile și mecanismul de potrivire - într-un instrument de politică are câteva avantaje teoretice: cost-eficiență, compatibilitate a beneficiilor și corectitudine în partajarea costurilor și alocării refugiaților. Dar cât de aplicabil ar fi în lumea reală? Pentru a încerca să evalueze acest lucru, autorul amintește de instrumentul propus prin programul EUREMA (European Relocation din Malta) care a permis relocarea între 2011 - 2012 a aproximativ 500 de refugiați și solicitanți de azil în 15 țări participante.
Selecția s-a făcut în două etape: înregistrarea de către UNHCR a candidaților și misiunile de selecție ale țărilor participante. Din evaluarea făcută de Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) în 2012, a reieșit că preferințele statelor participante au avut prioritate la selecție, opțiunile refugiaților fiind neglijate. Acest lucru a dus la întârzieri și ineficiență. Apoi au fost evidențiate o serie de probleme legate de identificarea refugiaților interesați de relocare, nepotrivirea între criteriile de selecție ale statelor și profilele refugiaților, criterii ambigue pentru reunificarea familială, reticența refugiaților de a alege state membre care au aderat de curând la UE și unde nu există comunități reprezentative de străini.
Autorul este de părere că un sistem al cotelor negociabile, combinat cu un mecanism de potrivire ar rezolva problemele evidențiate de evaluarea BESA.
Sursa:
http://blogs.eui.eu/migrationpolicycentre/tradable-refugee-admission-quotas-a-policy-proposal-to-reform-the-eu-asylum-policy/
Propunerea autorului de reformă politică în domeniul azilului se bazează pe modelul economic al pieţelor pentru alocări care pot fi comercializate și pe mecanismul de ”potrivire” și a fost avansată într-un document de lucru elaborat în 2014 împreună cu Fernandez-Huertas Moraga. ”Sistemul cotelor negociabile de admisie pentru refugiați cu potrivire” a fost elaborate în 4 pași, primul fiind documentarea nevoii de a reforma politicile UE în materie de azil și de a evidenția principiile cheie care fundamentează aceste politici (protecția efectivă a refugiaților și o împărțire echitabilă a responsabilității statelor). Conform principiului împărțirii echitabile, notează Rapoport, peste 1/3 dintre solicitanții de azil din UE ar trebui transferați către alte state membre.
Al doilea pas este detalierea celor două componente ale modelului: sistemul cotelor (sau alocărilor) negociabile și mecanismul de potrivire. Sistemul se referă la determinarea numărului total de solicitanti de azil/refugiați care pot fi găzduiți în UE și distribuția acestora între statele membre. Distribuția refugiaților poate fi făcută în concordanță cu mărimea populației, PIB sau conform unui “index combinat al capacității”, mai complicat de pus în practică. Avantajul sistemului cotelor negociabile este că poate oferi informații asupra costurilor reale pe care le presupune preluarea de refugiați de către un stat (protecția internațională) și poate contribui la decizia sa de a găzdui refugiați sau de a finanța UNHCR. Avantajul sistemului este că permite alocarea numărului de refugiați în funcție de cotele de admisie, permițînd astfel egalizarea costurilor marginale găzduirii lor între țările de destinație. Mecanismul de potrivire se referă la două aspecte: preferința exprimată a solicitantului de azil/refugiatului pentru o anumită țară (în cazul relocării) și preferința statelor de destinație (de azil) pentru anumite categorii de refugiați (calificați/educați, fără obligații familiale/dependenți, apți de muncă, de anumite naționalități etc.). Acest lucru se face prin "licitare" pentru anumite tipuri, ca parte din cota țării. Dacă toate țările au aceleași preferințe, rezultatul va fi același cu situația în care statelor le-ar fi indiferent tipul de refugiat. Dacă însă au preferințe diferite, atunci alegerile divergente vor reduce costurile așteptate ale sistemului.
În general, o combinație a acestor două elemente - sistemul cotelor negociabile și mecanismul de potrivire - într-un instrument de politică are câteva avantaje teoretice: cost-eficiență, compatibilitate a beneficiilor și corectitudine în partajarea costurilor și alocării refugiaților. Dar cât de aplicabil ar fi în lumea reală? Pentru a încerca să evalueze acest lucru, autorul amintește de instrumentul propus prin programul EUREMA (European Relocation din Malta) care a permis relocarea între 2011 - 2012 a aproximativ 500 de refugiați și solicitanți de azil în 15 țări participante.
Selecția s-a făcut în două etape: înregistrarea de către UNHCR a candidaților și misiunile de selecție ale țărilor participante. Din evaluarea făcută de Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) în 2012, a reieșit că preferințele statelor participante au avut prioritate la selecție, opțiunile refugiaților fiind neglijate. Acest lucru a dus la întârzieri și ineficiență. Apoi au fost evidențiate o serie de probleme legate de identificarea refugiaților interesați de relocare, nepotrivirea între criteriile de selecție ale statelor și profilele refugiaților, criterii ambigue pentru reunificarea familială, reticența refugiaților de a alege state membre care au aderat de curând la UE și unde nu există comunități reprezentative de străini.
Autorul este de părere că un sistem al cotelor negociabile, combinat cu un mecanism de potrivire ar rezolva problemele evidențiate de evaluarea BESA.
Sursa:
http://blogs.eui.eu/migrationpolicycentre/tradable-refugee-admission-quotas-a-policy-proposal-to-reform-the-eu-asylum-policy/
Înapoi