Integrarea migranților în țările gazdă este una dintre temele recurente pe Agenda UE. La nivelul Uniunii Europene, s-a conturat, în timp, o politică europeană în domeniul migrației, în timp ce un cadru legal comun a fost adoptat, stabilind un set comun de drepturi pentru anumite categorii de migranți (de exemplu, Directiva 2003/86/CE cu privire la dreptul la reunificare familială, Directiva 2009/90/CE referitoare la admiterea migranților înalt calificați ș.a.). În iulie 2011, Comisia Europeană a propus o Agendă europeană pentru integrarea resortisanților din țările terțe, centrată pe acțiunile necesare în vederea creșterii participării economice, sociale, culturale și politice a migranților în societățile gazdă. În iunie 2016, Comisia a adoptat un Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților din țările terțe, ce oferă un cadru pentru sprijinirea eforturilor statelor membre în vederea dezvoltării politicilor de integrare a migranților.
Odată cu dezvoltarea politicilor de integrare, a devenit necesară și monitorizarea rezultatelor acestora, prin stabilirea unor indicatori comuni de bază în domenii relevante, precum integrarea pe piața muncii, educație, incluziune socială ș.a. Un asemenea set de indicatori a fost stabilit prin Declarația de la Zaragoza, adoptată în 2010, în urma Conferinței Ministeriale Europene de la Zaragoza, cu privire la integrare. Acestor indicatori li s-au adăugat, ulterior, și alții, în urma unor studii și rapoarte ale Comisiei Europene (precum ”Migranți în Europa. Un portret statistic al primei și celei de-a doua generații” - ”Migrants in Europe - A statistical portrait of the first and second generation”, publicat în 2011, și ”Utilizarea indicatorilor UE în integrarea imigranților” - ”Using EU indicators of immigrant integration”, publicat în 2013).
Ediția 2017 a raportului Eurostat cu privire la integrarea migranților folosește acești indicatori în analiza domeniilor principale ale integrării: angajare, educație, incluziune socială și cetățenie activă. Astfel, de exemplu, conform raportului Eurostat, în domeniul angajării, în anul 2016, rata de angajare (unul dintre indicatori), la nivelul UE, a migranților cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani, a fost de 66%, mai redusă comparativ cu cea înregistrată de populația autohtonă, de 71,8%. În cazul migranților provenind din state terțe, procentul bărbaților integrați pe piața muncii este cu 19,5% mai mare decât cel al femeilor. În domeniul educației, la nivelul UE, în anul 2016, doar 35,5% dintre migranții provenind din țări terțe, cu vârste cuprinse între 25 și 54 de ani, erau cel mult absolvenți ai învățământului secundar inferior - 10 clase (nivelul educațional este unul dintre indicatorii avuți în vedere). 24,6% dintre migranții născuți în state terțe, cu vârste între 15 și 29 de ani, nu erau înscriși la vreo formă de învățământ sau instruire și nici integrați pe piața muncii. În 2015, la nivelul UE, 40,2% dintre migranții provenind din state terțe prezentau risc de sărăcie și excluziune socială. Tot în 2015, 17,9% dintre aceștia se aflau în stare de deprivare materială gravă (neputându-și permite achiziționarea unor produse considerate a fi de bază). În domeniul cetățeniei active, ratele naturalizării și obținerii dreptului de ședere pe termen lung (indicatori Zaragoza) sunt în creștere.

Surse: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Migrant_integration_statistics
https://ec.europa.eu/migrant-integration/librarydoc/eurostatss-migrant-integration---2017-edition