Obiective
Ştiri 
Repere pentru incluziune: cum asigurăm accesul la educație pentru toți
Marana Matei - Cercetător psihologie
25 June 2014
Recenzia raportului United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (2005) Guidelines for inclusion: Ensuring access to Education for All, http://unesdoc.unesco.org/images/0014/001402/140224e.pdf.
În materialul publicat de UNESCO, "Repere pentru incluziune: cum asigurăm accesul la educație pentru toți", cititorul interesat va găsi o definiție de lucru pentru conceptul de incluziune și argumente în favoarea implementării acestuia în educație, inclusiv în lucrul cu elevii imigranți. Acest material se adresează și persoanelor aflate în poziții de decizie pentru care autorii furnizează recomandari punctuale, instrumente și metode specifice pentru implementarea incluziunii în sistemul educațional. Argumentul central al lucrării consta în ideea conform căreia incluziunea implementată în școli are un impact pozitiv nu numai pentru grupurile vulnerabile, cât și asupra elevilor care nu sunt clasați în această categorie. Pe scurt, acest document este un compediu de repere și practici pentru educația incluzivă.
Pe parcursul acestui material sunt propuse următorele aspecte: o strategie de școlarizare a copiilor excluși, trecerea de la o strategie de integrare la una de incluziune din mai multe perspective și elemente de sprijin pentru formularea unei politici de educație pentru toate categoriile de persoane care au dreptul la educație. Scopul final este ca acest document să faciliteze construirea unui sistem educațional de calitate și accesibil tuturor categoriilor de elevi.
În plus, materialul trece în revistă anumite preconcepții legate de termenul de educație inclusivă, care pot reprezinta obstacole pentru trecerea la acțiune și pentru o schimbare globală și benefică. Aeste preconcepții sunt:
- incluziunea este un proces costisitor;
- mai întâi trebuie să aibă loc o schimbare atitudinală la nivel de societate;
- incluziunea este un concept teoretic, însă făra aplicabilitate;
- sunt solicitate abilități și competențe speciale greu de dezvoltat;
- incluziunea nu este responsabilitatea Ministerului Educației;
- incluziunea adresează doar tema dizabilității.
Educația incluzivă înseamnă nu numai o schimbare la nivel organizațional ci si o schimbare de filosofie și abordare. Conform UNESCO, o definiție de lucru a incluziunii este "abordare dinamică, bazată pe receptivitate pentru diversitatea elevilor și tratarea diferențelor individuale ca fiind oportunități de învățare și nu ca probleme". Principiul educației pentru toți se bazează pe:
- acces la educație gratuita și obligatorie;
- egalitate, incluziue și nediscriminare;
- dreptul la o educație de calitate.
Astfel, termenul de incluziune este conceptualizat în următorul fel de către autori:
1. Incluziunea este un proces - cu alte cuvinte incluziunea presupune un proces de continua învătare, o provocare de a găsi metode noi de lucru, astfel individualitatea elevilor reprezintă un stimul care invită la progres și este incadrat pozitiv.
2. Incluziunea înseamnă identificarea obstacolelor și depășirea lor - cu alte cuvinte inluziunea presupune colectarea de date din surse convergente pentru a propune politici și practice îmbunătățite.
3. Incluziunea înseamnă prezența, participarea și performanța tuturor elevilor - cu alte cuvinte, incluziunea presupune utilzarea serviciilor de educație, existența beneficiilor reale în urma educației și atingerea potențialului maximal al fiecărui elev.
4. Incluziune înseamnă o atenție deosebit acordata grupurilor de elevi care au un risc crescut de marginalizare, excluziune și rezultate sub capacitățile actuale - cu alte cuvinte incluziunea înseamnă responzabilitatea de a monitoriza și interveni atunci cand e cazul pentru a asigura participarea și performanta acestor elevi aflați la risc.
Autorii pun accentul pe ideea conform căreia elevii experimentează dificultăți școlare nu din cauza problemelor particulare cu care se confruntă, ci mai degrabă datorită modului actual de organizare al școlilor și a rigidității metodelor pedagogice folosite. Pentru aceasta, educația incluzivă propune o serie de schimbări:
- depașirea atitudinilor și valorilor limitative;
- mai bună cunoaștere și înțelege a situației;
- dezvoltarea abilităților;
- utilizarea eficientă a resurselor limitate;
- mai bună organizare.
Luând în calcul toate aspectele de mai sus, concluzionăm că incluziunea înseamnă deplasarea de la a vedea elevul ca problema la a vedea sistemul ca o problemă ce poate fi soluționată. Adaptarea mediului educațional înseamna ca toate persoanele implicate să faca același lucru ca elevii implicați în procesul de educație, să invețe, sa-ți depășească limitările și să accepte provăcările noului.
În materialul publicat de UNESCO, "Repere pentru incluziune: cum asigurăm accesul la educație pentru toți", cititorul interesat va găsi o definiție de lucru pentru conceptul de incluziune și argumente în favoarea implementării acestuia în educație, inclusiv în lucrul cu elevii imigranți. Acest material se adresează și persoanelor aflate în poziții de decizie pentru care autorii furnizează recomandari punctuale, instrumente și metode specifice pentru implementarea incluziunii în sistemul educațional. Argumentul central al lucrării consta în ideea conform căreia incluziunea implementată în școli are un impact pozitiv nu numai pentru grupurile vulnerabile, cât și asupra elevilor care nu sunt clasați în această categorie. Pe scurt, acest document este un compediu de repere și practici pentru educația incluzivă.
Pe parcursul acestui material sunt propuse următorele aspecte: o strategie de școlarizare a copiilor excluși, trecerea de la o strategie de integrare la una de incluziune din mai multe perspective și elemente de sprijin pentru formularea unei politici de educație pentru toate categoriile de persoane care au dreptul la educație. Scopul final este ca acest document să faciliteze construirea unui sistem educațional de calitate și accesibil tuturor categoriilor de elevi.
În plus, materialul trece în revistă anumite preconcepții legate de termenul de educație inclusivă, care pot reprezinta obstacole pentru trecerea la acțiune și pentru o schimbare globală și benefică. Aeste preconcepții sunt:
- incluziunea este un proces costisitor;
- mai întâi trebuie să aibă loc o schimbare atitudinală la nivel de societate;
- incluziunea este un concept teoretic, însă făra aplicabilitate;
- sunt solicitate abilități și competențe speciale greu de dezvoltat;
- incluziunea nu este responsabilitatea Ministerului Educației;
- incluziunea adresează doar tema dizabilității.
Educația incluzivă înseamnă nu numai o schimbare la nivel organizațional ci si o schimbare de filosofie și abordare. Conform UNESCO, o definiție de lucru a incluziunii este "abordare dinamică, bazată pe receptivitate pentru diversitatea elevilor și tratarea diferențelor individuale ca fiind oportunități de învățare și nu ca probleme". Principiul educației pentru toți se bazează pe:
- acces la educație gratuita și obligatorie;
- egalitate, incluziue și nediscriminare;
- dreptul la o educație de calitate.
Astfel, termenul de incluziune este conceptualizat în următorul fel de către autori:
1. Incluziunea este un proces - cu alte cuvinte incluziunea presupune un proces de continua învătare, o provocare de a găsi metode noi de lucru, astfel individualitatea elevilor reprezintă un stimul care invită la progres și este incadrat pozitiv.
2. Incluziunea înseamnă identificarea obstacolelor și depășirea lor - cu alte cuvinte inluziunea presupune colectarea de date din surse convergente pentru a propune politici și practice îmbunătățite.
3. Incluziunea înseamnă prezența, participarea și performanța tuturor elevilor - cu alte cuvinte, incluziunea presupune utilzarea serviciilor de educație, existența beneficiilor reale în urma educației și atingerea potențialului maximal al fiecărui elev.
4. Incluziune înseamnă o atenție deosebit acordata grupurilor de elevi care au un risc crescut de marginalizare, excluziune și rezultate sub capacitățile actuale - cu alte cuvinte incluziunea înseamnă responzabilitatea de a monitoriza și interveni atunci cand e cazul pentru a asigura participarea și performanta acestor elevi aflați la risc.
Autorii pun accentul pe ideea conform căreia elevii experimentează dificultăți școlare nu din cauza problemelor particulare cu care se confruntă, ci mai degrabă datorită modului actual de organizare al școlilor și a rigidității metodelor pedagogice folosite. Pentru aceasta, educația incluzivă propune o serie de schimbări:
- depașirea atitudinilor și valorilor limitative;
- mai bună cunoaștere și înțelege a situației;
- dezvoltarea abilităților;
- utilizarea eficientă a resurselor limitate;
- mai bună organizare.
Luând în calcul toate aspectele de mai sus, concluzionăm că incluziunea înseamnă deplasarea de la a vedea elevul ca problema la a vedea sistemul ca o problemă ce poate fi soluționată. Adaptarea mediului educațional înseamna ca toate persoanele implicate să faca același lucru ca elevii implicați în procesul de educație, să invețe, sa-ți depășească limitările și să accepte provăcările noului.
Înapoi