Obiective
Ştiri 
România ar trebui să combine sistemul norvegian cu cel danez privind integrarea imigranților
Alexandra Mănăilă - Reporter
7 May 2015
Fundația ICAR și partenerul său din Norvegia, RVTS Vest au organizat la finalul lunii trecute conferința de presă „Modele nordice de abordare a integrării migranților”, la care au participat mai mulți experți din Norvegia și Danemarca, aceștia împărtășind din experiența lor legată în special de serviciile medicale pe care le acordă imigranților.
În Norvegia există în momentul de față 5 centre regionale de resurse privind violența și stresul traumatic, cu focus pe servicii de sănătate dedicate imigranților. Serviciile de sănătate sunt incluse în asistența oferită de stat prin autoritățile locale. Experiența norvegiană în domeniu este relevantă pentru România fiindcă norvegienii au plecat de la servicii specializate pentru această categorie, apoi au considerat că este stigmatizant să fie servicii speciale pentru imigranți și au renunțat la ele. Le-au inclus în sistemul general de servicii medicale. Revizuind rezultatele, au ajuns la concluzia că nu este același lucru să fii migrant cu probleme de sănătate și să fii norvegian cu probleme de sănătate, deci sunt din nou în procesul de revizuire a sistemului și probabil se vor întoarce la soluția inițială și anume de a acorda servicii specializate pentru migranți. Solve Saetre, consilier special din cadrul Primăriei Bergen a afirmat că la nivelul municipalității vin anual din centrele de recepție în jur de 450 de refugiați. Municipalitatea trebuie să-și facă un buget și să vadă cât poate să primească pentru a le asigura imigranților acces la învățarea limbii, locuințe, calificare, un complex de măsuri de integrare.
„Sunt combinate fonduri locale și fonduri centrale de la stat. Pentru fiecare imigrant se primește o sumă, iar pentru cei cu probleme speciale, cu dizabilități, probleme de sănătate mintală se pot acorda și sume suplimentare”, a precizat Solve Saetre.
În Danemarca s-a dezvoltat o ramură medicală specială, separată, care se ocupă numai de sănătatea migranților. Practic, danezii au recunoscut nevoia de servicii specializate și au mers pe această linie, fiind deja 4 - 5 clinici specializate în Danemarca. Prof. Morten Sodemann, șeful clinicii de sănătate pentru migranți din cadrul Universității Danemarcei de Sud a mărturisit că în primii doi ani de la deschiderea clinicii a avut deficit, dar apoi a reușit să convingă politicienii să includă în buget sume constant, astfel încât finanțarea să se facă din sistemul public de sănătate. Până în prezent au fost tratate 1.300 de persoane în clinica daneză a Universității, dintr-o populație totală de refugiați de 9.000.
„Este documentat faptul că minoritățile, cum sunt migranții, au o calitate a sănătății mai proastă decât restul populației, un acces mai limitat la servicii de sănătate și o mortalitate mai mare, cauzată și de sistemul care nu e pregătit întotdeauna să facă față acestui tip de pacienți”, a precizat prof. Morten Sodemann, medic infecționist.
„Această problemă a sănătății migranților este rezolvată diferit în ambele țări, deși sunt state scandinave. Pentru noi e o provocare majoră, fiind singura organizație care oferă servicii de sănătate pentru imigranți cu accent până acum pe solicitanții de azil și refugiați. Există infrastructura și know-how-ul pentru această activitate: avem psihologi, medici, asistenți sociali. Noi va trebui să alegem ce putem face aici. Ambele țări sunt bogate și investesc sume considerabile, dar în mod deliberat nu am plecat de la situația financiară. Vrem să avem un mecanism, o structură, un flux de lucru și apoi să ne gândim la partea financiară. România ar trebui să combine sistemele, nu poate fi aplicat în întregime nici sistemul norvegian, nici cel danez”, a subliniat Camelia Doru, directorul fundației ICAR.
Conferința de presă a avut loc în cadrul unui eveniment mai larg, cu prezentări și dezbateri interesante, eveniment organizat în cadrul proiectului ICAR – Centru de Resurse și Servicii pentru Migranți, cofinanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.
În Norvegia există în momentul de față 5 centre regionale de resurse privind violența și stresul traumatic, cu focus pe servicii de sănătate dedicate imigranților. Serviciile de sănătate sunt incluse în asistența oferită de stat prin autoritățile locale. Experiența norvegiană în domeniu este relevantă pentru România fiindcă norvegienii au plecat de la servicii specializate pentru această categorie, apoi au considerat că este stigmatizant să fie servicii speciale pentru imigranți și au renunțat la ele. Le-au inclus în sistemul general de servicii medicale. Revizuind rezultatele, au ajuns la concluzia că nu este același lucru să fii migrant cu probleme de sănătate și să fii norvegian cu probleme de sănătate, deci sunt din nou în procesul de revizuire a sistemului și probabil se vor întoarce la soluția inițială și anume de a acorda servicii specializate pentru migranți. Solve Saetre, consilier special din cadrul Primăriei Bergen a afirmat că la nivelul municipalității vin anual din centrele de recepție în jur de 450 de refugiați. Municipalitatea trebuie să-și facă un buget și să vadă cât poate să primească pentru a le asigura imigranților acces la învățarea limbii, locuințe, calificare, un complex de măsuri de integrare.
„Sunt combinate fonduri locale și fonduri centrale de la stat. Pentru fiecare imigrant se primește o sumă, iar pentru cei cu probleme speciale, cu dizabilități, probleme de sănătate mintală se pot acorda și sume suplimentare”, a precizat Solve Saetre.
În Danemarca s-a dezvoltat o ramură medicală specială, separată, care se ocupă numai de sănătatea migranților. Practic, danezii au recunoscut nevoia de servicii specializate și au mers pe această linie, fiind deja 4 - 5 clinici specializate în Danemarca. Prof. Morten Sodemann, șeful clinicii de sănătate pentru migranți din cadrul Universității Danemarcei de Sud a mărturisit că în primii doi ani de la deschiderea clinicii a avut deficit, dar apoi a reușit să convingă politicienii să includă în buget sume constant, astfel încât finanțarea să se facă din sistemul public de sănătate. Până în prezent au fost tratate 1.300 de persoane în clinica daneză a Universității, dintr-o populație totală de refugiați de 9.000.
„Este documentat faptul că minoritățile, cum sunt migranții, au o calitate a sănătății mai proastă decât restul populației, un acces mai limitat la servicii de sănătate și o mortalitate mai mare, cauzată și de sistemul care nu e pregătit întotdeauna să facă față acestui tip de pacienți”, a precizat prof. Morten Sodemann, medic infecționist.
„Această problemă a sănătății migranților este rezolvată diferit în ambele țări, deși sunt state scandinave. Pentru noi e o provocare majoră, fiind singura organizație care oferă servicii de sănătate pentru imigranți cu accent până acum pe solicitanții de azil și refugiați. Există infrastructura și know-how-ul pentru această activitate: avem psihologi, medici, asistenți sociali. Noi va trebui să alegem ce putem face aici. Ambele țări sunt bogate și investesc sume considerabile, dar în mod deliberat nu am plecat de la situația financiară. Vrem să avem un mecanism, o structură, un flux de lucru și apoi să ne gândim la partea financiară. România ar trebui să combine sistemele, nu poate fi aplicat în întregime nici sistemul norvegian, nici cel danez”, a subliniat Camelia Doru, directorul fundației ICAR.
Conferința de presă a avut loc în cadrul unui eveniment mai larg, cu prezentări și dezbateri interesante, eveniment organizat în cadrul proiectului ICAR – Centru de Resurse și Servicii pentru Migranți, cofinanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România.
Înapoi