Pe Nidia Galicia am cunoscut-o la Cluj, la cursul pentru jurnaliști organizat în perioada 30 octombrie - 1 noiembrie 2014 de Institutul Intercultural Timișoara, în parteneriat cu Asociația pentru Apărarea Drepturilor și Integrare Socială București, Centrul de Resurse Civice Constanța și Liga Apărării Drepturilor Omului - Filiala Cluj.
Printre mediatorii interculturali pe care i-am întâlnit cu această ocazie am remarcat o fată cam timidă la prima vedere, dar zâmbitoare, deschisă să lege noi prietenii și să împărtășească din experiența sa în România.

Nidia este mexicancă, din capitala țării, respectiv Mexico City, și a ales în urmă cu doi ani să studieze la Universitatea „Ovidius” din Constanţa Relații Internaționale Istorie și Diplomație. Alegerea ei s-a dovedit a fi o mare provocare, având în vedere că sunt foarte puțini tineri mexicani care aleg să studieze în România, darămite să mai învețe și limba. Potrivit studentei, care este și mediator intercultural, în țara noastră trăiesc la ora actuală în jur de 90 de mexicani. Dintre aceștia, doar doi locuiesc în Constanța; ea și o mexicancă măritată cu un român. Nidia a trecut însă cu brio testul provocării, ba mai mult a început să descopere și avantajele de-a trăi aici: studiile sunt mai ieftine în România decât în SUA, Spania sau Franța; oamenii mai primitori decât în alte părți și marea se află la o aruncătură de băț.

Rep: De ce ai venit tocmai în România la studii?
Nidia Galicia (N.G): Am venit în România pentru că eram foarte curioasă cum este să trăiești aici. Îmi place mult să studiez limbi străine, așa că am ales să învăț să vorbesc românește. Colegii mei preferă să studieze în America, Franța, Spania. România nu e o alegere foarte obișnuită, dar e mai ieftin să studiezi aici. Eu sunt bursieră a statului român, grație unui acord între cele două state România și Mexic, prin urmare am cerut o bursă și am primit. Facultatea îmi este plătită de către statul român, iar eu mai primesc lunar 75 euro bursă. Știu că în București mai sunt vreo 5 studenți mexicani: la Medicină, Biologie, Teatru. Un alt mexican face doctorat la Pitești în inginerie petrolieră, iar eu sunt masterandă la Constanța.
Licența e recunoscută la noi, dar masteratele nu sunt toate recunoscute. Aceasta însă nu e problema României, ci a Mexicului.

Rep: Se spune că prima impresie contează. Cum a fost pentru tine România la prima vedere?
N.G: Când am ajuns în Constanța prima dată era toamnă și era un pic trist și rece. Eu vin din din Mexico City, un oraș aglomerat, dar destul de friguros, deci m-am obișnuit ușor cu clima de aici, fiindcă și la noi e rece. Nu am avut nicio problemă.

Rep: Marea Neagră e la doi pași. Te face să te simți ca într-o vacanță continuă...
N.G: De fapt, nu (râde), mai ales iarna e rece, plaja e rece. Într-adevăr Mexico City este în centrul țării. Dacă vreau să merg pe litoral, trebuie să fac un drum de 4 ore. Însă ce m-a impresionat aici a fost zăpada. Prima oară când am văzut zăpadă în viața mea a fost aici la Constanța. Ningea afară și eram foarte surprinsă pentru că în Mexico nu avem zăpadă.

Rep: Ce a fost cel mai greu pentru tine în România?
N.G: Să învăț limba, mai ales că la început am avut prieteni din Franța, Spania, Statele Unite veniți prin Erasmus și nu vorbeam română. A fost greu să mă integrez pentru că nu știam limba. Mi-a luat un an să învăț româna, în anul pregătitor. Acum sper să mă descurc mai bine. Recunosc și eu am fost leneșă și nu prea am vorbit românește pe stradă, fiindcă sunt timidă.

Rep: Cu ce alte probleme te mai confrunți?
N.G: Stau în cămin și sunt câteva aspecte care nu-mi plac: bucătăria de pe fiecare etaj este foarte murdară, sunt gândaci, saltelele sunt vechi, dar am ales căminul acesta fiindcă e situat mai în centru. Birocrația e greoaie, aștepți foarte mult pentru o adeverință.

Rep: Cu colegii români de la facultate ai reușit să te împrietenești?
N.G: Da, puțin. A fost mai greu că sunt timidă, dar acum mă simt mai bine decât anul trecut. Am mai umblat și prin țară: la Iași, la Brașov, la Castelul lui Dracula și în București, unde există o comunitate mică de mexicani și am intrat în contact cu ei.

Rep: Ce-ți place cel mai mult în România și la români?
N.G: Viața e liniștită aici și mâncarea e sănătoasă. Probabil că mă voi întoarce acasă după ce termin masteratul, expiră viza, dar voi râmâne cu ideea că românii sunt prietenoși. Există două tipuri de români: cei cărora le place să stea cu străinii și cei care sunt un pic timizi cu străinii. Constănțenii nu sunt obișnuiți cu străinii din America Latină. Eu arăt mai exotic, după unii par a fi o fată din Asia (o chinezoaică) sau din India, iar alții mă întreabă adesea dacă sunt bonă filipineză. Când spun că sunt din Mexic mi se dă replica: telenovele și tequila. Dar românii ar trebui să știe despre mexicani că sunt prietenoși și că avem un punct comun: telenovelele.