Obiective
Ştiri 
Studiul REGANE I despre accesul imigranților la angajare prin regularizarea șederii
Carmen Munteanu - Coordonator Comunicare
29 May 2014
Raportul final al "Studiului de fezabilitate cu privire la piața forței de muncă şi traiectoriile imigranților în cadrul Uniunii Europene (REGANE I)", finanțat de Uniunea Europeană și coordonat de Albert Kraler, a fost dat publicităţii în luna martie 2014 de Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor în domeniul Migrației (ICMPD).
Studiul, derulat în perioada octombrie 2012 - decembrie 2013 în șapte state membre, a urmărit evidențierea relației între ocuparea forței de muncă și statutul legal al persoanelor intervievate, respectiv impactul programelor de regularizare asupra pieței muncii. În ultimii douăzeci de ani aproximativ 3,5 milioane de imigranți au trecut prin programe de regularizare temporară, iar sute de mii de persoane au beneficiat de mecanisme permanente de regularizare pe teritoriul UE.
Rezultatele studiului indică faptul că există mai mulți factori care concură la îmbunătățirea accesului imigranților la angajare prin regularizarea șederii. În mod evident, oportunitățile pentru regularizare sunt influențate de locurile de muncă, deoarece acestea reprezintă o cerință pentru mai multe scheme de regularizare. Oportunitățile de a găsi locuri de muncă par să fie influențate de calificările imigranților, și de recunoașterea acestora. Deși mulți participanți aveau un nivel educațional ridicat, pentru accesul la piața muncii a fost nevoie de instruire suplimentară, posibilă numai în cazul străinilor cu ședere legală. Potrivit raportului, străinii din țări terțe din UE trebuie să facă compromisuri legate de calitatea muncii pe care o prestează, dacă vor să se angajeze. Pentru un statut profesional mai ridicat sunt necesare investiții în educație și formare. Persoanele cu statutul de rezident rareori pot investi în cariera lor, fiind împiedicate de necesitatea de a obţine venituri. În evaluarea generală, regularizarea este privită ca fiind benefică în mai multe domenii şi nu se limitează exclusiv la ocuparea forței de muncă. Studiul face referire la efectele pozitive ale regularizării asupra pieței muncii datorate posibilității de a accesa locuri de muncă cu forme legale, creșterii remunerațiilor, accesului la contracte și protecției împotriva abuzurilor etc. Însă regularizarea nu este în nici un caz o garanție a angajării legale. Munca „la negru” și incertitudinea posibilității de a rămâne pe teritoriul statului respectiv (lipsa dreptului de ședere) cresc deosebit de mult vulnerabilitatea migranților aflaţi în situație nereglementată.
Studiul oferă o serie de informaţii legate de ocuparea forței de muncă şi drepturile asociate, cum ar fi dreptul la sănătate, siguranță, remunerarea echitabilă și demnitatea fiecărui lucrător.
Sursa: http://www.icmpd.org
Studiul, derulat în perioada octombrie 2012 - decembrie 2013 în șapte state membre, a urmărit evidențierea relației între ocuparea forței de muncă și statutul legal al persoanelor intervievate, respectiv impactul programelor de regularizare asupra pieței muncii. În ultimii douăzeci de ani aproximativ 3,5 milioane de imigranți au trecut prin programe de regularizare temporară, iar sute de mii de persoane au beneficiat de mecanisme permanente de regularizare pe teritoriul UE.
Rezultatele studiului indică faptul că există mai mulți factori care concură la îmbunătățirea accesului imigranților la angajare prin regularizarea șederii. În mod evident, oportunitățile pentru regularizare sunt influențate de locurile de muncă, deoarece acestea reprezintă o cerință pentru mai multe scheme de regularizare. Oportunitățile de a găsi locuri de muncă par să fie influențate de calificările imigranților, și de recunoașterea acestora. Deși mulți participanți aveau un nivel educațional ridicat, pentru accesul la piața muncii a fost nevoie de instruire suplimentară, posibilă numai în cazul străinilor cu ședere legală. Potrivit raportului, străinii din țări terțe din UE trebuie să facă compromisuri legate de calitatea muncii pe care o prestează, dacă vor să se angajeze. Pentru un statut profesional mai ridicat sunt necesare investiții în educație și formare. Persoanele cu statutul de rezident rareori pot investi în cariera lor, fiind împiedicate de necesitatea de a obţine venituri. În evaluarea generală, regularizarea este privită ca fiind benefică în mai multe domenii şi nu se limitează exclusiv la ocuparea forței de muncă. Studiul face referire la efectele pozitive ale regularizării asupra pieței muncii datorate posibilității de a accesa locuri de muncă cu forme legale, creșterii remunerațiilor, accesului la contracte și protecției împotriva abuzurilor etc. Însă regularizarea nu este în nici un caz o garanție a angajării legale. Munca „la negru” și incertitudinea posibilității de a rămâne pe teritoriul statului respectiv (lipsa dreptului de ședere) cresc deosebit de mult vulnerabilitatea migranților aflaţi în situație nereglementată.
Studiul oferă o serie de informaţii legate de ocuparea forței de muncă şi drepturile asociate, cum ar fi dreptul la sănătate, siguranță, remunerarea echitabilă și demnitatea fiecărui lucrător.
Sursa: http://www.icmpd.org
Înapoi