Obiective
Ştiri 
Vize pentru antreprenori și modul în care țările dezvoltate creează locuri de muncă pentru imigranți
Mariana Andrei - Coordonator Comunicare
8 October 2014
Articolul „Visas for Entrepreneurs: How Countries are Seeking Out Immigrant Job Creators”, semnat de Madeleine Sumtion și publicat de Migration Policy Institute, tratează provocările generate de adoptarea programelor de vize pentru antreprenori în diferite țări și modalitățile alese de guverne pentru a le depăși.
În opinia Madeleinei Sumption, în lumea industrializată chiar și guvernele care sunt sceptice cu privire la beneficiile imigrației au tendința să-și deschidă porțile pentru imigranții calificați. Cu cât nivelul de calificare al imigranților este mai mare cu atât guvernele impun mai puține restricții. Imigrația este din ce în ce mai serios luată în calcul ca modalitate de revitalizare a economiei și de creare a locurilor de muncă, prin antreprenoriat. Astfel, imigranții înalt calificați cu deprinderi antreprenoriale sunt în mod special țintiți printr-o serie de programe care facilitează și încurajează crearea de afaceri în țările dezvoltate.
În luna mai, Australia a anunțat un program de vize restructurat pentru imigranții cu abilități antreprenoriale. Irlanda a înlesnit recent condițiile de obținere a vizelor pentru potențialii antreprenori. Marea Britanie, care a introdus o nouă viză pentru antreprenori în 2008, a adăugat în luna aprilie facilități pentru absolvenții universităților din Regatul Unit, cu abilități antreprenoriale. În 2009, Noua Zeelandă a ajustat programul de imigrație pentru a înlesni șederea permanentă pentru cei mai de succes antreprenori.
Apariția vizelor pentru antreprenori
Antreprenorii imigranți au existat și în absența „vizelor de antreprenor”. Imigranții care sunt deja rezidenți permanenți sau au devenit cetățeni pot iniția și gestiona afaceri fără constrângeri legate de viză, deoarece au dobândit deja cunoștințele și rețelele necesare pentru crearea de întreprinderi locale. Viața este însă mai grea pentru antreprenorii aspiranți, fără drept de ședere permanentă. În state precum Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Spania sau Singapore, viza de muncă standard presupune existența unui angajator - sponsor. Imigranții cu vize de muncă sau studii care doresc să înceapă o afacere ar putea aștepta mai mulți ani până la obținerea vizei de ședere permanentă. Acest lucru duce la riscul ca ideile bune să se piardă, iar potențialii creatori de locuri de muncă să-și mute planurile de afaceri în altă parte. Multe țări (printre care Franța, Germania, Italia, Olanda, Spania, Danemarca, Suedia) au rezolvat această problemă prin vize care permit exercitarea de activități independente pentru personalul calificat. Alte state au adoptat programe de acordare a vizelor pentru antreprenorii de elită, care pot crea locuri de muncă pentru localnici. În țările care oferă opțiuni limitate pentru imigranții care desfășoară activități independente (cum ar fi Marea Britanie), vizele de antreprenor oferă imigranților care nu s-ar putea califica pentru o viză de muncă, un statut care le permite să-și înființeze și să-și administreze propriile afaceri. În altele, cum ar fi Canada și Australia, vizele sunt disponibile pentru imigranții care nu au un angajator-sponsor.
Cum funcționează vizele de antreprenor?
Cea mai comună strategie a guvernelor este de a admite imigranți cu potențial, al căror succes este monitorizat în timp. Astfel, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Irlanda, Singapore oferă vize temporare sau "condiționate" care pot fi reînnoite sau schimbate în vize permanente în cazul în care imigranții pot demonstra succesul afacerii în câțiva ani. Aceste programe au structuri similare, dar abordări diferite. Deținătorii de “viză antreprenor” trebuie să aibă un rol activ în gestionarea companiei. Pentru investitorii pasivi există alte opțiuni, mai costisitoare.
Cum este evaluat potențialul antreprenorilor?
Primul pas pentru a obține o viză de antreprenor este capitalul de pornire. În cele mai multe țări finanțarea poate veni din orice sursă legală, inclusiv economiile personale ale antreprenorului. Potențialii antreprenori se pot califica pentru programul irlandez cu 75.000 € (93.000 USD), iar pentru programul din Marea Britanie cu 200.000 de lire sterline (309.000 USD). Candidații la programul australian trebuie să demonstreze că au cel puțin 800.000 dolari australieni (787.000 USD) în afaceri și bunuri personale, în timp ce Noua Zeelandă nu are un prag minim oficial de investiții și aplicațiile sunt judecate de la caz la caz. Dincolo de capitalul de pornire, unele țări examinează propunerile de afaceri ale imigranților. Antreprenorii imigranți potențiali din Noua Zeelandă, de exemplu, trebuie să prezinte un "plan de afaceri solid", precizează autoarea.
În cadrul noului program australian, antreprenorii care primesc o garanție de 1 milion de dolari australieni în urma evaluării planului de afaceri în țară, vor obține drept de ședere permanentă imediat și nu trebuie să furnizeze nici o dovadă în plus a succesului în afaceri. Regatul Unit permite imigranților să se califice cu 50.000 de lire sterline (în loc de 200.000 de lire sterline pragul) în cazul în care fondurile provin de la finanțatori calificați. Solicitarea garanțiilor din partea investitorilor asigură trierea antreprenorilor de elită. Datorită faptului că foarte puțini imigranți antreprenori obțin finanțări din partea investitorilor pasivi, în ciuda potențialului ridicat, au fost adoptate criterii suplimentare care să permită intrarea talentelor. Un astfel de exemplu este programul australian de vize pentru afaceri inovative, în cadrul căruia solicitanții trebuie să treacă un test care include: abilitățile de limbă engleză, experiența în afaceri, experiența în afacerile orientate spre export sau creștere rapidă și deținerea de brevete înregistrate sau mărci comerciale. Unele țări, de asemenea, fac mai ușoară calificarea pentru anumite grupuri de imigranți. Schema UK Graduate Entrepreneur, de exemplu, necesită un prag de investiții mai mici pentru studenții internaționali de la universitățile din Marea Britanie și permite prelungirea colectării acestei sume cu încă doi ani, dacă au aprobarea unei universități sau colegiu.
Obținerea drepturlui de ședere permanentă
Vizele de antreprenor condiționate pot fi de obicei reînnoite sau transformate în vize de ședere permanentă după doi - patru ani în cazul în care imigrantul creează o afacere de succes. O excepție o reprezintă programul australian Venture Capital Entrepreneur, care prevede obținerea șederii permanente imediat. Cel mai important criteriu de definire a afacerii de succes este crearea de locuri de muncă. Întreprinderile solicitanților trebuie să creeze în mod obișnuit între două și cinci locuri de muncă pentru cetățenii sau rezidenții permanenți ai țării gazdă. În schimb, Noua Zeelandă și Irlanda nu au stabilit praguri de venituri sau număr de locuri de muncă. Antreprenorii imigranți din Irlanda trebuie să mențină pur și simplu o afacere operațională, în timp ce candidații din Noua Zeelandă trebuie să demonstreze că afacerea lor este benefică din punct de vedere economic (prin crearea de locuri de muncă, plata impozitelor sau exporturi). În elaborarea programelor de vize pentru antreprenori, guvernele trebuie să decidă de asemenea cât de repede antreprenorii trebuie să îndeplinească criteriile de succes.
Termenele strânse impuse de guverne pentru a demonstra succesul afacerii pot duce la neasumarea riscurilor de către antreprenorii imigranți sau pot determina neajustarea planurilor de afaceri într-un mod sensibil, dacă aceste elemente pun în pericol obținerea vizelor de către antreprenori. Reformele la programul de antreprenor din Irlanda în acest an au fost concepute în mod explicit pentru a aborda această problemă și acum imigranții nu mai trebuie să demonstreze că au înființat locuri de muncă. În mod similar, programul australian care a intrat în vigoare în iulie 2012 permite imigranților să-și extindă statutul provizoriu de la patru la șase ani, cu sprijin din partea statului sau teritoriului de reședință, ceea ce permite schimbarea planului de afaceri dacă nu reușesc să îndeplinească cerințele pentru obținerea șederii permanente mai repede.
În cazul în care posesorii vizelor pentru antreprenori nu se califică pentru obținerea reședinței permanente, ei sunt nevoiți fie să părăsească țara gazdă, fie să obțină o viză obișnuită de muncă.
Din statisticile furnizate, țările ca Marea Britanie și Noua Zeelandă au admis un număr foarte mic de imigranți prin vizele pentru antreprenori (cateva sute pe an). Afacerile pot fi inițiate de imigranți și în absența vizelor pentu antreprenori, dar procesul durează mai mult și este rezervat celor care au petrecut deja ani buni în țara gazdă. Pentru ceilalți, există fie vizele de antreprenoriat, fie vizele pentru activități independente. Dincolo de numărul de imigranți care se califică pentru diferite tipuri de vize, esențială este flexibilitatea sistemului de imigrație, care permite atragerea cât mai multor talente din rândul imigranților.
Sursa: http://www.migrationpolicy.org/article/visas-entrepreneurs-how-countries-are-seeking-out-immigrant-job-creators
În opinia Madeleinei Sumption, în lumea industrializată chiar și guvernele care sunt sceptice cu privire la beneficiile imigrației au tendința să-și deschidă porțile pentru imigranții calificați. Cu cât nivelul de calificare al imigranților este mai mare cu atât guvernele impun mai puține restricții. Imigrația este din ce în ce mai serios luată în calcul ca modalitate de revitalizare a economiei și de creare a locurilor de muncă, prin antreprenoriat. Astfel, imigranții înalt calificați cu deprinderi antreprenoriale sunt în mod special țintiți printr-o serie de programe care facilitează și încurajează crearea de afaceri în țările dezvoltate.
În luna mai, Australia a anunțat un program de vize restructurat pentru imigranții cu abilități antreprenoriale. Irlanda a înlesnit recent condițiile de obținere a vizelor pentru potențialii antreprenori. Marea Britanie, care a introdus o nouă viză pentru antreprenori în 2008, a adăugat în luna aprilie facilități pentru absolvenții universităților din Regatul Unit, cu abilități antreprenoriale. În 2009, Noua Zeelandă a ajustat programul de imigrație pentru a înlesni șederea permanentă pentru cei mai de succes antreprenori.
Apariția vizelor pentru antreprenori
Antreprenorii imigranți au existat și în absența „vizelor de antreprenor”. Imigranții care sunt deja rezidenți permanenți sau au devenit cetățeni pot iniția și gestiona afaceri fără constrângeri legate de viză, deoarece au dobândit deja cunoștințele și rețelele necesare pentru crearea de întreprinderi locale. Viața este însă mai grea pentru antreprenorii aspiranți, fără drept de ședere permanentă. În state precum Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Spania sau Singapore, viza de muncă standard presupune existența unui angajator - sponsor. Imigranții cu vize de muncă sau studii care doresc să înceapă o afacere ar putea aștepta mai mulți ani până la obținerea vizei de ședere permanentă. Acest lucru duce la riscul ca ideile bune să se piardă, iar potențialii creatori de locuri de muncă să-și mute planurile de afaceri în altă parte. Multe țări (printre care Franța, Germania, Italia, Olanda, Spania, Danemarca, Suedia) au rezolvat această problemă prin vize care permit exercitarea de activități independente pentru personalul calificat. Alte state au adoptat programe de acordare a vizelor pentru antreprenorii de elită, care pot crea locuri de muncă pentru localnici. În țările care oferă opțiuni limitate pentru imigranții care desfășoară activități independente (cum ar fi Marea Britanie), vizele de antreprenor oferă imigranților care nu s-ar putea califica pentru o viză de muncă, un statut care le permite să-și înființeze și să-și administreze propriile afaceri. În altele, cum ar fi Canada și Australia, vizele sunt disponibile pentru imigranții care nu au un angajator-sponsor.
Cum funcționează vizele de antreprenor?
Cea mai comună strategie a guvernelor este de a admite imigranți cu potențial, al căror succes este monitorizat în timp. Astfel, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Irlanda, Singapore oferă vize temporare sau "condiționate" care pot fi reînnoite sau schimbate în vize permanente în cazul în care imigranții pot demonstra succesul afacerii în câțiva ani. Aceste programe au structuri similare, dar abordări diferite. Deținătorii de “viză antreprenor” trebuie să aibă un rol activ în gestionarea companiei. Pentru investitorii pasivi există alte opțiuni, mai costisitoare.
Cum este evaluat potențialul antreprenorilor?
Primul pas pentru a obține o viză de antreprenor este capitalul de pornire. În cele mai multe țări finanțarea poate veni din orice sursă legală, inclusiv economiile personale ale antreprenorului. Potențialii antreprenori se pot califica pentru programul irlandez cu 75.000 € (93.000 USD), iar pentru programul din Marea Britanie cu 200.000 de lire sterline (309.000 USD). Candidații la programul australian trebuie să demonstreze că au cel puțin 800.000 dolari australieni (787.000 USD) în afaceri și bunuri personale, în timp ce Noua Zeelandă nu are un prag minim oficial de investiții și aplicațiile sunt judecate de la caz la caz. Dincolo de capitalul de pornire, unele țări examinează propunerile de afaceri ale imigranților. Antreprenorii imigranți potențiali din Noua Zeelandă, de exemplu, trebuie să prezinte un "plan de afaceri solid", precizează autoarea.
În cadrul noului program australian, antreprenorii care primesc o garanție de 1 milion de dolari australieni în urma evaluării planului de afaceri în țară, vor obține drept de ședere permanentă imediat și nu trebuie să furnizeze nici o dovadă în plus a succesului în afaceri. Regatul Unit permite imigranților să se califice cu 50.000 de lire sterline (în loc de 200.000 de lire sterline pragul) în cazul în care fondurile provin de la finanțatori calificați. Solicitarea garanțiilor din partea investitorilor asigură trierea antreprenorilor de elită. Datorită faptului că foarte puțini imigranți antreprenori obțin finanțări din partea investitorilor pasivi, în ciuda potențialului ridicat, au fost adoptate criterii suplimentare care să permită intrarea talentelor. Un astfel de exemplu este programul australian de vize pentru afaceri inovative, în cadrul căruia solicitanții trebuie să treacă un test care include: abilitățile de limbă engleză, experiența în afaceri, experiența în afacerile orientate spre export sau creștere rapidă și deținerea de brevete înregistrate sau mărci comerciale. Unele țări, de asemenea, fac mai ușoară calificarea pentru anumite grupuri de imigranți. Schema UK Graduate Entrepreneur, de exemplu, necesită un prag de investiții mai mici pentru studenții internaționali de la universitățile din Marea Britanie și permite prelungirea colectării acestei sume cu încă doi ani, dacă au aprobarea unei universități sau colegiu.
Obținerea drepturlui de ședere permanentă
Vizele de antreprenor condiționate pot fi de obicei reînnoite sau transformate în vize de ședere permanentă după doi - patru ani în cazul în care imigrantul creează o afacere de succes. O excepție o reprezintă programul australian Venture Capital Entrepreneur, care prevede obținerea șederii permanente imediat. Cel mai important criteriu de definire a afacerii de succes este crearea de locuri de muncă. Întreprinderile solicitanților trebuie să creeze în mod obișnuit între două și cinci locuri de muncă pentru cetățenii sau rezidenții permanenți ai țării gazdă. În schimb, Noua Zeelandă și Irlanda nu au stabilit praguri de venituri sau număr de locuri de muncă. Antreprenorii imigranți din Irlanda trebuie să mențină pur și simplu o afacere operațională, în timp ce candidații din Noua Zeelandă trebuie să demonstreze că afacerea lor este benefică din punct de vedere economic (prin crearea de locuri de muncă, plata impozitelor sau exporturi). În elaborarea programelor de vize pentru antreprenori, guvernele trebuie să decidă de asemenea cât de repede antreprenorii trebuie să îndeplinească criteriile de succes.
Termenele strânse impuse de guverne pentru a demonstra succesul afacerii pot duce la neasumarea riscurilor de către antreprenorii imigranți sau pot determina neajustarea planurilor de afaceri într-un mod sensibil, dacă aceste elemente pun în pericol obținerea vizelor de către antreprenori. Reformele la programul de antreprenor din Irlanda în acest an au fost concepute în mod explicit pentru a aborda această problemă și acum imigranții nu mai trebuie să demonstreze că au înființat locuri de muncă. În mod similar, programul australian care a intrat în vigoare în iulie 2012 permite imigranților să-și extindă statutul provizoriu de la patru la șase ani, cu sprijin din partea statului sau teritoriului de reședință, ceea ce permite schimbarea planului de afaceri dacă nu reușesc să îndeplinească cerințele pentru obținerea șederii permanente mai repede.
În cazul în care posesorii vizelor pentru antreprenori nu se califică pentru obținerea reședinței permanente, ei sunt nevoiți fie să părăsească țara gazdă, fie să obțină o viză obișnuită de muncă.
Din statisticile furnizate, țările ca Marea Britanie și Noua Zeelandă au admis un număr foarte mic de imigranți prin vizele pentru antreprenori (cateva sute pe an). Afacerile pot fi inițiate de imigranți și în absența vizelor pentu antreprenori, dar procesul durează mai mult și este rezervat celor care au petrecut deja ani buni în țara gazdă. Pentru ceilalți, există fie vizele de antreprenoriat, fie vizele pentru activități independente. Dincolo de numărul de imigranți care se califică pentru diferite tipuri de vize, esențială este flexibilitatea sistemului de imigrație, care permite atragerea cât mai multor talente din rândul imigranților.
Sursa: http://www.migrationpolicy.org/article/visas-entrepreneurs-how-countries-are-seeking-out-immigrant-job-creators
Înapoi