Între 27 și 29 septembrie am participat, alături de o delegație formată din 11 reprezentanți ai autorităților locale și centrale din domeniul aistenței sociale, la o vizită de studiu organizată de ARPS, în colaborare cu Diakonische Werk.

A fost o experiență memorabilă atât pentru mine, cât și pentru ceilalți membri ai grupului, prin perspectiva diferită asupra azilului și migrației, prin deschiderea municipalității la colaborare și prin abordarea practică, orientată spre rezultate.

Despre ce a fost vorba, pe scurt? Prima zi a început cu prezentarea sistemului de migrație si de guvernare a migrației din Germania – categorii de migranți și drepturi asociate, durata procedurii, cu accent pe solicitanții de azil și persoanele cu protecție internațională (în Germania persoanelor cu protecție subsidiară le este restrictionat dreptul la reunificarea familiei). A doua intervenție a avut ca temă strategia Departamentului de Servicii Sociale a Municipalității din Hamburg în privința integrării migranților, care se bazează pe combaterea segregării spațiale și consultarea & implicarea populației locale în deciziile municipalității. De exemplu, a fost făcută o aplicație pentru identificarea spațiilor disponibile pentru construirea de locuinte pentru migranți, prin care locuitorii introduc pe hartă locul identificat și în timp util aplicația oferă informații despre statusul juridic și proprietatea parcelei respecive de teren. Premisa acestei deschideri pentru susținerea integrării migranților o constituie deficitul de forță de muncă, populația îmbătrânită și nevoia de susținere a sistemelor sociale și un excedent semnificativ în bugetul municipalității din Hamburg. Ultima prezentare a zilei a rezumat munca organizației gazdă – Diakonische Werk - cu migranții (solicitanți de azil și persoane cu protecție internațională vulnerabile, persoane în căutarea unui loc de muncă, cetățeni UE din Europa de Est etc.).

A doua zi am vizitat Ombudswoman for Refugees, o inițiativă a voluntarilor implicați în lucrul cu refugiații, a cărei menire este medierea între cetățenii Hamburgului, refugiați și instituțiile publice. Am ascultat o expunere a dificultăților întâmpinate de persoanele cu protecție internațională și a priorităților de advocacy. Problemele pe care instituția lucrează în prezent sunt: a) perioada mare de timp petrecută în centrele de primire de cazurile vulnerabile (care nu ar trebui să depăsească 6 luni, dar în practică poate ajunge la peste 1 an), b) dificultatea de a reuni familiile cu membri în diferite landuri (datorită schemei de distribuție a solicitanților de azil pe landuri, care nu ține cont de legăturile de rudenie), c) aplicarea regulamentului Dublin pentru solicitanții de azil care au trecut prin Bulgaria (unde condițiile raportate de cazare și tratament sunt inumane), d) transferarea minorilor neînsoțiți în centrele pentru adulți imediat ce aceștia au împlinit 18 ani, fără o pregătire prealabilă. Se lucrează foarte mult cu voluntari și în parteneriate public – private, acestea din urmă mai ales în domeniul locuințelor. Ținta celei de-a doua vizite a zilei a fost un proiect inițiat de Diakonische Werk – Cafeneaua Why Not? – un loc menit socializării și petrecerii timpului liber pentru străini care provin din culturi diferite, care nu au o rețea socială proprie și nu dispun de mijloace financiare. Locul este un fel de întreprindere socială, în cadrul căreia funcționează o cafenea care generează o parte din venituri (totuși insuficiente pentru susținerea proiectului), dar care oferă și consiliere (inclusiv juridică), workshopuri de desen/artă, cursuri de alfabetizare și de limba Germană organizate pe diferite niveluri (cu finanțare publică) și un spațiu de întâlnire relaxant. Vizita de studiu s-a încheiat cu o prezentare a Departamentului de Locuințe al Municipalității din Hamburg (care va implini în 2018 400 de ani de existență). Departamentul este o întreprindere a Municipalității, aflată în subordinea ministerelor locale de Interne și Social, care coordonează rețeaua de locuire, precum și serviciile oferite în cadrul acestei rețele. Printre locuințele gestionate se află și cele destinate refugiaților: 8 centre de primire (recepție), mai mult de 100 de unități locative în care se mută după înregistrarea în centrele de primire, 2 unități de locuire permanentă pentru cei care au obținut o formă de protecție. În aceste spații sunt cazați în prezent peste 30.000 de refugiați.

Participanții au fost impresionați de organizarea și funcționarea sistemului de servicii sociale în Hamburg, de deschiderea cu care majoritatea locuitorilor privesc migranții și refugiații și de cultura deciziei participative a municipalității. Sistemul de locuire a fost un subiect de interes, cu atât mai mult cu cât în România criza locuințelor sociale este cronicizată, iar autoritățile nu par preocupate de găsirea unor soluții practice pentru a o ameliora.

“Vizita de studiu a fost un prilej fericit de a cunoaște oameni și de a culege inspirație. A fost interesant să aflăm informații despre sistemul german și despre felul în care s-a reacționat și intervenit în Hamburg pentru asigurarea de servicii pentru solicitanți de azil și refugiați. Am descoperit asemănări și deosebiri, am învățat că se poate construi repede și bine, am învățat că includerea comunității locale în luarea deciziilor este vitală pentru crearea unui spațiu de egalitate și deschidere multiculturală. Este important să înțelegem că toate sistemele sunt perfectibile, dar omul trebuie să conteze în primul rând.”